REXPUBLICA

Sunete de sfârșit de toamnă

Parcă se smulg ferestrele din ziduri
Iar piatra lor se lasă funerară
Către un timp plecat, rămas în gânduri
Ce nu au fost lăsate să dispară.

Privirile mă poartă către tine,
O ceașcă de cafea cu zaț pe toartă
Așteaptă pe o masă, din vitrine
Salonul le va spune tuturor că-i poartă…

Un anotimp de nelăsat pe drumuri,
Cu flori și păsări, cu căderi de stele,
Cu limpeziri de taine,și tu tremuri,
Cu lacrimi de pietriș și de mărgele…

Sufletului meu albastru

Se vindecă trecutul meu de spini,
Mă-npinge timpul roată, către Est,
Atâtea drumuri reci se-ncruntă-n mine
Și numai eu mă-ncumet să mă iert…

Tu, caldă albie, ce-ndemni la nemurire,
Rostogolești pe prundul tău doar gânduri,
Ești vis, tăcere, viață și iubire
Și numai tu citești agale printre rânduri…

Mă doare visul, gândul se-nfiripă
În geamuri umede, privirea se-nfioară
De multe zile-n cețuri, de risipă
A sufletului culme tot coboară…

Se zbate-n mine veșnica poveste
Din vieți trecute-n nopți și negre cețuri,
Mi-e somnul umblet de fantome sus pe creste
Și nimeni nu se-ntrece-n laț de simțuri…

Îmi cântă viața, sufletul îmi zburdă
Pe trepte-n șir, pădurea se-nverzește
La gândul mut ce caută-n secundă
Răgazul de-a visa în taină timp ce crește…

Bod, 2 ianuarie 2025

Privire spre sud

Parfum de iarnă-n geamuri și în sobă,
Aleargă fumu-n coșuri după lemne,
Se nasc scântei în ochi, se-aude-o tobă,
Cum bate timpu-n trupuri și în semne…

Parfum de trup încins de nerăbdare,
Se scaldă-n noi dorințele șuvoi,
Mi-e dor de tine, desprinsă din uitare,
Te culci cu mine-n gând, oftezi în noi…

Parfum de vânt ce plânge în câmpie
Cu lacrimi de zăpadă, viscolind,
Topind în zări poteci de colilie
Pe care vin copiii în colind…

Parfum de cer ascuns printre povești
Când vine somnul iarăși pe la gene,
O stea ce cade-n prag, pare că ești
Sărutul refuzând cărarea prin troiene…

Parfum de seară-n lacrimi care speră
Să nască lumea coduri de mirări,
Mesaj sosit din vieți din altă eră,
Refuz de gând și crezuri de plecări…

Parfum de zile-n iarbă și în soare,
Croite din speranțe către munți,
E timpul rău, pierdut în scăldătoare
De iezi născuți printre lăstari cărunți…

Parfum de tisă, de molid și zadă,
În conuri ce răsar departe de ispită,
Povești cu Feți și zmei ce vin grămadă
Prin vise de copii, miros de pită…

Parfum de ziduri, mișcă-n noi chemarea
Venită din străbuni ca o nălucă,
Ne temem de portaluri și-n intrarea
În constelații ninse-i dor de ducă.

Parfum de zvonuri dulci, de val de mare,
De sloiuri ce-au pornit către liman,
Corăbii moarte, bărci plutind în hibernare,
Vâslind pieptiș, în drumul către cer…

Parfum de tei de mai, de roze și salcâm,
Surâs de stele-n ochi căprui și verzi,
Chemări de întuneric și spaime, alt tărâm
Pe unde cei de-același neam îi pierzi…

Bod, 3 ianuarie 2025

Sonet de februarie

Ferestrele mocnesc spre miazănoapte,
În verzi vitralii coapte de granit,
La ușă stă sofaua între șoapte
Ce nu mai stau, ce nu au mai venit…

Pe ziduri fără mușchi vin doar lăstunii
La cuib lăsat din toamnă să respire,
Ne-om revedea nocturn, sub umbra lunii
Să depănăm cărări de amintire…

Vom bea un ceai din fructe de măceș
Cu biscuiți mușcați printre surâsuri,
Vom sta alături mângâind discret

Întinderi din deșerturi, lacuri tulburi,
Livezi de portocali, zăpezi de an bisect,
Poteci de iarbă naltă, poiene fără greș…