Rexpublica nr. 3 (2023)
Ars poetica
Mi se scurge și ultima rază de soare
zâmbetul de mătase
în care moliile și-au depus ouăle.
Un ultim sunet sleit, muribund
apasă pe timpanul meu dinamitat
de TNT-ul din simțire.
Aștept să treacă și ultima clipă
din oceanul de vise deșarte,
în care am pescuit cu punga spartă.
Mă voi supune celui mai blând
și crunt vierme
el roade ca un castor
poezia mea…
e ca o molie pe care o scoți la lumină.
Strigăt
Mai lasă-mă și tu inimă în pace,
mută-ți coloanele de spini pe alți trandafiri.
Mie lasă-mi cugetul suspendat în abis!
Iar vouă
gânduri ce-mi tot trăncăniți aiurea în cap
nu v-am dat tărâțe pe săturate?
Nu v-am mângâiat destul cu biciul pe spate?
Și voi, ochi luminați cu lanterna,
cât mai aveți până la cataractă?
Cuvintele se pot scrie și fără voi,
literele, la cât le-am muls,
le pot să face magiun.
Numai vocii ăsteia gâtuite
de i-aș putea pune botniță…
să nu mai tot urle la lună
și soarele să nu mai cadă, din înalt,
în cerul ei.
Melancolie
Umbră atinsă
de vise și regrete
îmi pui
întoarsă
grimasa unui chip
ce vrea să vadă
dincolo
de metereze
cum ceară albă
picură
din
Timp
Valurile mării
În înserare, valurile mării aduc
speranțele deșarte ale lumii,
înglodate în păcate,
și aduc nisipul gros, mâlos,
din visele nebunilor singuratici.
În înserare, valurile mării,
cu limba lor catifelată, de puf,
învăluie picioarele, mâinile, pieptul,
cu o liniște intrată până în vene,
iar corpul inert își simte coșciugul
ca pe o chemare inefabilă…
În înserare, valurile mării nu reușesc
să cuprindă rădăcinile capului,
el zboară cu gândul la cer
departe de humă și de nepătrunsul mister,
departe de scara pe care urcă și coboară
îngeri sau poate draci,
departe de oamenii care
în nebunia lor cred că prin magie
se pot lupta cu îngeri și demoni.
În înserare, valurile mării privesc nepăsătoare
omul și dorința lui de a fi zeu
târându-se pe pământ și mâncând țărână.
Panoramă
Un măr, o pară, o caisă, un morcov,
o salată, un castravete, un cal, o vacă,
un bou, un băiat, un bărbat, un bătrân,
o fetiță, o femeie, o bătrână, un ochi,
o limbă, o ureche, un gând, o speranță,
o iluzie, o secundă, un minut, o oră,
un an, o viață, un timp, o lume,
un univers,
un abis.
plouă, tună, fulgeră,
întuneric peste tot,
o himeră, pe stradă,
a trecut,
plouă tot mai mult,
copacii dansează în vânt,
eu, la geam,
trist,
privesc,
ploaia,
căzând.
,,azi e joi plouă în zilele de joi
plouă e liniște pustiu
se aud doar picurii de ploaie
căzând când mai repede când mai încet
mâine e vineri mâine va fi soare
în zilele de vineri e soare
oameni peste tot
plin de oameni agitați grăbiți zgomot
haos abia aștept ziua de sâmbătă”
Mâna mea stângă zâmbește mâinii tale drepte
Mâna mea dreaptă zâmbește mâinii tale stângi
Bărbia mea sărută umărul tău drept
Ochii mei mângâie razele tale
Buzele mele privesc fântâna gurii tale.