REXPUBLICA

(Prietenie)

Mergeam pe aleea cu castani
printre florile înălțate
în cimentul vechi
încercând arta conversației
în căutare de puncte;
le mutam sau făceam schimb,
le ofeream când se auzea
doar liniștea–
ne-am fost casă crescută
între sălciile din parc;
am mobilat-o cu cioburi
lipindu-le stângaci în timp ce
priveam lebedele negre–
e goală acum;
cioburile oglindesc ce
n-am putut spune deși
ne-ar fi fost sticlar.

(Ură)

Ai plantat iar o floare
din iubire – ai zis –
ai udat-o zi de zi
i-ai simțit tulpina fragedă
i-ai atins petalele
i-ai vorbit blând
în timp ce mi-ai apăsat
buzele cu degetul
închizându-le strâns;
întinsă lângă patul de flori
am privit
cum m-aș putea înălța
ce aș putea simți
ce aș putea afla
dacă aș deschide buzele
și m-aș ridica.

Și m-am ridicat.

(Dezamăgire)

Am găsit un măr roșu
pe masa din bucătărie,
dar am dezamăgit mâna
care mi l-a dat;
am fugit de otravă
pe nisipul cald,
sub pomul împodobit,
printre brazi de munte
ținând în mâna o portocală,
cum am învățat de la părinți;
acolo te regăsești
și m-am căutat;
am trecut un râu, o țară, un ocean,
unde lumea râde la fel de mult,
plânge la fel de tare
și iubește la fel de puțin–
și m-am așezat cu mâinile căuș
sub pomul cu mere roșii.