REXPUBLICA

Paula Bârsan

Supradoză

Mi-am scos cojoaca în august, alendelonul cel vechi, obosit, aștepta o răcoare și a venit verde, lemnoasă-n albastru, privirea cu favoriți lungi și ondule de vibrații în bluess a festivalului  discret, dar cu ștaif. Muri Alain, dar ne-am pomenit iubirea la firul ierbii pe stadionul cu gazon de trifoi crud, în sonor internațional de mare calibru, Dărmănești. Ce să mai spui? Stai în scaun cuminte, respiri natura, asculți muzica sufletului tău, ești politicos ca întotdeauna și zâmbești… Ce ritmuri, ce voci… cât efort… sublim totul. Prestigioșii artiști de culoare aparte sau fără culoare în noapte cântă, nu se dezic de ale lor rădăcini catifelând atingeri de șoapte în noaptea roșu orange cu luna plină ca turta de lângă bulzul în copt… Lansare de carte, duios cântă modestia spre note aparte, atât de rar întâlnite în cuvinte puține, dar mari.

Gloaba, pedantă acum, așteaptă întunericul ca să consume. Îi este rușine să se afișeze cu un pahar cu vin, doar nocturna ascunde sticle, doze, adicții și grosolănii. Și taci, noaptea desface oricum valize de nepăsare, spoială de fațadă… amantlâc sub penaj de vultur încinge mintea lor.

Fără răspuns

Răsfoiesc articolele dedicate plecatului Escu, neuitat încă, găsesc în revista lunară și poeme ușor prea senine ce totuși m-au apropiat tainic de un tânăr poet. Dintr-un click aflu că autorul e și secretar de stat, întrebându-mă involuntar și naiv dacă a rezonat faptul divers cu flyer-ul omagial.

Talia fină a dimineții, piciorul peste picior elegant cambrat aducea ziua la vorbă. Alături, un domn senior expert, în scaun, întrebător în ochiade, solicita rezemându-se-n baston, primul volum pe e-mail, dar și fizic pe cel mai recent lansat într-un mic târg cu târg de carte… în care unii seniori literați, cu comportament de copii de grădiniță, emoționați și supărați că jucăriile lor sunt neobservate, caută indiferent de manieră, să o expună. Amiaza unei lipse de nori peste împănate și precipitate orgolii dar și fine dizertații, sporesc nedumerirea, negăsind calea.

A zburat din tranșeele aparatului critic… fără aplecare pe rândurile primite, probabil. Rămâne e-mail-ul cu manuscrisul expediat la adresa vie și imprint-ul pe hârtia pe care frumusețea nu se așterne, dar o exilează.

Trezirea

Când nu poți plânge cel mult, poți striga oglinzii să te oprești… și nu o faci, e cald și bine, te afunzi… te duci la vale pe tobogan, apoi atingi stele și zbori cu iele platane în decibeli și miraj… cântă secunda arpegii vibrante spre volatil, ritmuri delirante. Uraganul când vine te ia disperat în exaltată mângâiere ca întunericul ce ajungi să-l dorești, e izolare iar, ca să ieși, apeși pedala prea tare… I want to break free țipă dorința de viața năpraznică, scuzând mijloacele când atârnă de un fir.

Norocul e medicina fără blocaje în bucuria evoluției, pe Freddie în 1991 nu l-a salvat decât nemurirea. Topind degradarea secundei, eternității la fel, înălțimile forței de supraviețuire sunt viteza vieții pe care singur ți-o alegi, eschivă la un decameron reinventat perpetuu, generație de generație, cu stopul putere de labradorit căci nu e suficient să ai nume de Crist.

Pândarul sau pânditul

A plecat weekend-ul fără prea multe intersecții în goana alpină, s-a rescris în sinea lui fără rezerve. Despre etică, valori, comunică ca un influencer avid, dar captiv… am atâtea să-ți spun… șoptea galeș… te privea pe furiș și îi plăcea nonșalanța ta de acum ce înfiera o cunoscută odihnitoare răcoare, deschizându-se jubilant în căutare de șablon de vorbe pitrocite duios, cu methtehne de mare curtezan, păun în ochiada albastră spre verde.

Un universitar a ocolit mult pământul, notificat în Cartea Recordurilor și încă aleargă căutând rostul acestei lumi după ce, demult, a filat studiul materialelor. Aflăm că un pedofil regizor chiar și profesori de ștaif sunt încarcerați. Libertatea țipă în ochi rotunzi de fete  frumoase și degajate, lipsite de inițiere căci mamele și tații sunt obosiți dintotdeauna de job sau aflați departe, fără de timp, ratând să le explice dulceața popândăilor scurși de viață, căutători de penibilă giugiuleală târzie cu subalterne, colege, eleve, în locuri suficient de publice… expuse, ei fără reținere… ele, durerea de mâine afișată semiobscur.