Redacția
A cincea ediție a taberei de creație literară „Ion Stratan”, organizată de Casa de Cultură „Ion Luca Caragiale” a Municipiului Ploiești, în parteneriat cu Primăria Municipiului, Uniunea Scriitorilor din România şi cu sprijinul Universităţii Petrol-Gaze din Ploiești, s-a desfășurat în perioada 2–5 octombrie 2025. Tabăra poartă numele poetului ploieștean Ion Stratan și onorează memoria acestuia, figură marcantă a literaturii române contemporane. Evenimentul dorește menținerea spiritului său creativ, oferind o platformă de lucru pentru generațiile actuale de scriitori.
Deschiderea taberei a avut loc joi, la orele 17:00, în Sala Marea Unire a Palatului Culturii din Ploiești cu acordarea Premiului Opera Magna scriitorului Gelu Dorian de către un juriu format din prof. univ. Nicolae Oprea (președintele juriului), prof. dr. Christian Crăciun și prof. dr. Dan Gulea. Laureatul a primit un laudatio din partea scriitorului Nicolae Oprea, apoi în fața publicului și-a expus viziunea asupra literaturii și a recitat câteva versuri.
În acest an manifestarea i-a avut avut invitați pe scriitorii: Gina Zaharia (Bacău), Firiță Carp (Galați), Sorin Despot și Ioana Tătărușanu (București), Amelia Stănescu, Iulia Pană și Silvia Bitere (Constanța). Domnul conf. univ. dr. Marius Nica, coordonatorul ediției, a moderat momentul dedicat lor, prezentându-le biografiile și invitându-i pe scenă pentru recitare.
Personalitatea lui Ion Stratan a fost evocată de Bogdan Lucian Stoicescu, bibliograf al Bibliotecii Județene Prahova și Florin Manole, vicepreședinte și membru fondator al Asociației Culturale 24 PH ARTE, amândoi aparținând grupului de prieteni ploieșteni ai poetului.
Au fost prezentate câteva secvențe dintr-un film documentar dedicat poetului realizat de către regizorul Cătălin Apostol.
Călin Dengel, președintele Asociației pentru cultură urbană și modernitate și directorul revistei Rexpublica a recitat poemul CINCI aparținând Pentameronului publicat în antologia Aer cu diamante (ed. Litera, 1982), ca argument pentru originalitatea, nonconformismul și curajul poetului Ion Stratan într-o epocă în care cenzura era o instituție de temut. De asemenea, a adresat o invitație publicului la evenimentul de vineri, 3 octombrie, desfășurat la ora 17:30, la Biblioteca Județeană, prilejuit de lansarea celui mai recent volum al scriitoarei Amelia Stănescu.
Seara s-a încheiat cu prezentarea lectorilor și activităților Universității Populare „Dimitrie Gusti” din Ploiești, o instituție cultural-educativă cu o tradiție remarcabilă, înființată în 1963 ca moștenitoare a Universității Populare fondate de Nicolae Iorga în 1908. Ea funcționează sub egida Casei de Cultură „Ion Luca Caragiale” și are ca misiune promovarea educației nonformale și a formării continue pentru toate vârstele. În acest scop, organizează cursuri de cultură generală și orientare profesională, cercuri artistice și cluburi tematice, ateliere vocaționale de scurtă durată, precum și activități ecocivice, literare, muzicale, juridice și dedicate sănătății, alături de prelegeri, seminarii, expoziții și conferințe publice.
Expoziția „Stratan în grafica mondială” a întâmpinat publicul în Sala Coloanelor a palatului Culturii din Ploiești, oferind o „pleiadă” de reprezentări grafice ale poetului în încercarea de internaționalizare a personalității sale.
În următoarele zile, scriitorii invitați au participat la ateliere, lecturi publice și sesiuni creative în două dintre cele mai importante instituții de învățământ mediu din Ploiești: Colegiul Național „I. L. Caragiale” și Colegiul Național „Mihai Viteazul” și au vizitat câteva repere istorice din județ.
În articolul „Urmele poetului” din revista Rexpublica nr. 1, Bogdan Lucian Stoicescu scria: Pentru prietenii săi, Nino a continuat, în cel mai firesc mod cu putinţă, să existe: ei au scris mai mereu despre el, i-au făcut un film, l-au evocat, s-au întâlnit pentru a-l sărbători şi rememora, aşa cum s-au priceput ei mai bine s-o facă. Adică au lăsat un semn, fiecare după propriile-i puteri, pentru ca uitarea să nu învingă: au scris cărţi, i-au (re)publicat câteva, puține, volume conținând nu multe poeme și texte inedite, i-au aşezat, cândva, un panou bio-bibliografic în locul meritat cu prisosință din galeria personalităţilor bibliotecii ploieștene „Nicolae Iorga” (astăzi ascuns vederii, rătăcit pe undeva, printr-o firidă a centenarei instituții), i-au dedicat un mic colţ muzeal temporar – alături de cel al lui Nichita Stănescu în salonul de arte vizuale „Orion” al Palatului Culturii, i-au consacrat o foarte serioasă lucrare de doctorat, i-au folosit versurile pentru mai multe întâmplări teatrale şi, în sfîrşit, dar nu în ultimul rând, i-au dăltuit în granit negru şi marmură albă monumentul funerar de la Cimitirul „Bellu” din Bucureşti, acolo unde-i odihneşte trupul cel pământean.
Avem, iată, de cinci ani această tabără de creație, care ar merita să devină un festival în toată regula. Pe de altă parte, nu credem că o statuie sau un nume de stradă i-ar fi de folos, atâta vreme cât despre Ion Stratan se vorbește doar între cunoscători, iar opera sa nu este popularizată. Cât despre includerea lui în canonul literar, nici nu mai e cazul să discutăm.
INTERVIU CU MARIAN DRAGOMIR, DIRECTORUL CASEI DE CULTURĂ „I. L. CARAGIALE”
Reporter: Domnule Marian Dragomir, deschiderea celei de-a cincea ediții a Taberei de creație literară „Ion Stratan” a avut o încărcătură simbolică evidentă. Cum ați interpreta, dintr-o perspectivă exegetică, semnificația acestei ediții aniversare pentru spațiul cultural ploieștean?
Marian Dragomir: Fiecare ediție a acestei tabere reprezintă, dacă vreți, o formă de reconstituire spirituală. Ediția din acest an, care suprapune o dublă comemorare: șapte decenii de la nașterea lui Ion Stratan și două de la trecerea sa în neființă, capătă valoarea unei liturghii culturale. Nu e doar un omagiu, ci o relectură critică a unei conștiințe poetice care a refuzat compromisul, care a făcut din poezie o experiență ontologică. Pentru Ploiești, această tabără are o semnificație profundă. Orașul își regăsește, prin ea, funcția matricială de centru cultural, dar nu prin festivism, ci prin interioritate. Sub egida Casei de Cultură „Ion Luca Caragiale”, cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din România și al Universității Petrol-Gaze din Ploiești, evenimentul dobândește un contur academic, adică se ridică dincolo de circumstanțialul liric, devenind un discurs despre cultură ca formă de cunoaștere.
R: Ce înseamnă, în viziunea dumneavoastră, o tabără de creație literară? Poate fi ea considerată un spațiu de sinteză între estetic și critic?
MD: Fără îndoială! O tabără literară nu e un simplu atelier, ci o micro-societate hermeneutică. Este locul unde se negociază sensurile, unde se probează rezistența limbajului la tăcere și la uitare. Dincolo de dimensiunea creativă, tabăra devine un organism exegetic, un spațiu al autoscopiei textuale în care poetul, confruntat cu alteritatea celorlalți, își verifică propria autenticitate. În acest context, ediția din 2025 are o valoare de sinteză. Ea a reunit poeți de calibru: Adrian Zainescu, Firiță Carp, Sorin Despot, Ioana Tătărușanu, Amelia Stănescu, Iulia Pană, Gina Zaharia, Silvia Bitere, sub coordonarea conf. univ. dr. Marius Nica, într-o încercare de a regăsi, prin dialog, ceea ce critica literară clasică numea „unitatea stilului”, nu ca uniformitate, ci ca diversitate coerentă.
R: Cum evaluați prezența universității și aportul mediului academic la un eveniment de această natură?
MD: Prezența Universității Petrol-Gaze din Ploiești nu este una decorativă. Ea conferă taberei un statut epistemologic. În lumea contemporană, în care literatura riscă să se confunde cu impresia, contactul dintre mediul universitar și cel artistic reinstaurează disciplina spiritului critic. Poezia, în fond, nu există în afara reflecției asupra ei. Aș spune chiar că tabăra reface o alianță între poezie și teorie, între emoția expresiei și luciditatea hermeneutică.
R: Ion Stratan a fost numit adesea „poetul lucidității ludice”. Cum priviți moștenirea sa literară în contextul actual?
MD: Stratan a fost un poet al interogației. Luciditatea lui nu e rece, ci incandescentă; ludicul său nu e joc gratuit, ci o formă a cunoașterii prin paradox. El a reușit să convertească ironia în instrument de gândire poetică. Moștenirea lui e una dublă: de stil și de atitudine. Într-o epocă post-lirică, el ne obligă să revalorizăm actul poetic ca formă de cunoaștere reflexivă. Comemorarea sa nu trebuie redusă la ritualul aniversar. Ea trebuie să fie un act de lectură critică, o reîntoarcere la textele sale pentru a înțelege cum poezia poate deveni o formă de gândire ontologică. În acest sens, Stratan continuă linia deschisă de Nichita Stănescu, dar o duce mai departe, spre o zonă de ironie metafizică și de auto-reflexivitate textuală.
R: Ați participat și la expoziția „Stratan în grafica mondială”. Cum vedeți această interferență între artă vizuală și poezie?
MD: Este, cred, o extensie necesară. Poezia lui Stratan a fost mereu vizionară, în sensul că a căutat imaginea, nu doar cuvântul. Expoziția aceasta, cu lucrări semnate de artiști din diferite țări, funcționează ca o formă de traducere intersemiotică a spiritului poetului. În fiecare portret, în fiecare linie grafică, se rescrie un fragment de poem. Ceea ce mi se pare esențial este că, prin această expoziție, memoria lui Stratan devine vizibilă într-un sens literal: nu doar amintită, ci văzută, reinterpretată, regândită. Este o hermeneutică a imaginii care completează hermeneutica textului.
R: Dacă ar fi să sintetizați în câteva fraze sensul profund al acestei tabere, cum l-ați formula?
MD: Aș spune că Tabăra de creație literară „Ion Stratan” e o instituție a memoriei active. Ea nu cultivă nostalgia, ci continuitatea. Este un spațiu al lucidității poetice și al rigorii intelectuale. Într-o lume care tinde să confunde vizibilul cu valoarea, această tabără readuce în prim-plan ideea că poezia, în sensul ei plin, rămâne una dintre ultimele forme de cunoaștere neînlocuibile, o formă de libertate intelectuală.