REXPUBLICA

Cardioloaga B.

Nu! Nu este o lecție de nutriție, ci o atenționare. Pe masele oricărui restaurant care se respectă se află acel dispozitiv numit olivieră care ne permite să dregem gustul mâncării cu sare și piper, ulei și oțet, înțelegând prin aceasta că felurile vin cumva într-o stare neutră, acceptată și, totodată, impusă de rețetar. Ce te faci atunci când mâncarea este de la început prea sărată, prea acră, prea grasă sau prea picantă? În ultima vreme tendința generală este spre consumul alimentelor picante în exces. Să fie oare un semn al nevoii de catharsis?

Filosofului german Ludwig Feuerbach, prin 1863, în lucrarea sa intitulată „Misterele sacramentului sau omul este ceea ce mănâncă” („Das Geheimnis des Opfers oder Der Mensch ist, was er ißt”), sublinând importanța nutriției asupra sănătății și stării de bine a omului, ar fi spus că „suntem ceea ce mâncăm”. Ce legătură are asta cu mâncarea picantă? Răspunsul este cât se poate de simplu, iar răspunsul ne conduce tot la o întrebare. Ce ne face să mâncăm picant?

De la început trebuie precizat despre consumul de alimente picante că este adesea asociat cu anumite trăsături de personalitate, iar beneficiile pentru sănătate sunt și ele evidente. Asta nu înseamnă, însă, că trebuie impus, generalizat. Adesea oamenii care se află în căutarea de senzații, preferă mâncărurile picante. Ei tind să fie persoane mai deschise la experiențe noi și excitante, fiind în același timp aventuroase și curioase. De asemenea, consumul de alimente picante poate evidenția toleranța mai mare la disconfort și durere, ceea ce poate reflecta o personalitate rezilientă, dar și capacitatea de a face față provocărilor. Iubitorii de mâncăruri picante par a fi mai sociabili și mai deschiși în relațiile lor sociale. Într-adevăr, un studiu comandat de producătorul unui sos picant de peste ocean, evident, efectuat în 2023, pe două mii de voluntari, a produs rezultate neașteptate. Consumatorii de iuțeală se consideră atrași de lucrurile noi, mai atractivi, mai satisfăcuți de viețile lor, mai creativi, mai darnici, mai extroverți, mai empatici, mai activi, petrec mai mult timp cu familiile lor, dar și călătoresc mai mult. Cum spuneam, aventuroși. O imagine cât se poate de idilică și îmbietoare la consum de piperină, capsaicină și alicină. Evident că preferința pentru mâncărurile picante este influențată și de factori culturali sau de obiceiurile alimentare încă din copilărie.

Acestea stimulează metabolismul accelerându-l și ajutând la arderea caloriilor, îmbunătățesc circulația sângelui și reducând, uneori, tensiunea arterială. Dar mai mult ca toate, eliberează endorfinele oferind senzația de bine, de satisfacție, reducând, astfel,  stresul. La un moment dat se poate dezvolta toleranță la compușii amintiți mai sus, unde mai pui și scăderea performanței papilelor gustative cu vârsta, necesitând doze mai mari pentru a obține același efect.

Dar nu vreau să mă opresc doar la acestea. Un studiu intitulat „O îmbucătură de „masochism”: aspectele psihologice ale consumului de alimente picante” realizat în 2018 de câțiva cercetători chinezi din Chengdu, ne arată o latură a situației care nu este deloc fericită pe cât pare. Ei au concluzionat că plăcerea de a consuma alimente condimentate derivă doar din efectul expunerii și poate fi considerată un „masochism benign”, datorită percepției de asumare a unui „risc minim”. Efectul post-aport, presiunea socială și factorii genetici ar putea duce, de asemenea, la consumul de alimente picante. Gustul picant a fost legat de trăsături multiple de personalitate și de anumite stări psihologice, inclusiv de căutarea senzațiilor, asumarea riscurilor, sensibilitatea la recompensă, agresivitate și furie și ar putea, astfel, produce comportamente relevante ulterioare.

Masochismul benign este un termen folosit pentru a descrie căutarea plăcerii din experiențele neplăcute în mod obișnuit interpretate corporal ca fiind respingătoare (Rozin și colab., 2013). Asemenea experiențe, deși inițial considerate neplăcute, sunt urmate rapid de plăcere. Acesta este paradoxul plăcerii.

Mai mulți cercetători de la universitățile Yale și Pennsylvania au identificat într-un studiu, tot în 2023, mai multe activități care țin de masochismul benign, pe care obișnuim să ni le administrăm frecvent. Acestea sunt tristețea (filme triste, romane triste, plânsul la lucruri triste, muzică tristă, tablouri triste), arsurile (arsuri la gură, mâncare picantă, ochii lăcrimați, taco cu sos iute, transpirație), dezgustul (glume dezgustătoare, experiențe dezgustătoare, spargerea coșurilor, foratul în nas),  frica (inima bătând cu putere, filme înspăimântătoare, plimbările înfiorătoare), durerea (durere prin masaj, fior de durere de frig, fior de durere fierbinte), alcoolul (bere, scotch), extenuarea (epuizarea fizic, activatea fizică intensă), amăreala (mâncare amară, cafeaua neîndulcită), altele (filme sângeroase, brânza împuțită, ficțiune furioasă).

Acum revin la efectul terapeutic obținut prin descărcarea unei trăiri refulate (dex), adică la catharsis. De fiecare dată când comanzi o porție picantă gândește-te la ce vrei să „arzi”. De fiecare dată când comanzi o porție picantă observă-i și pe ceilalți care fac la fel ca tine.