Hub independent de cultură urbană și literatură

ȘTEFAN ȘANDRU – POEME

Rexpublica nr. 1 (2023)

mormânt

din adâncime
privesc cum se îngustează
spectral
prelungul eternității

departe în stradă
câinii urlă în agonie

aproape
șipotul canalizării izbește liniștea
mai aproape

mă trezesc
privesc tavanul
alb
certitudinea sterilă

zări

privirea ta sfidează
întinde-ți toracele și brațele
de-a latul privirilor mele

umerii tăi drepți
statornicia
prezența ta verticală
fidelă înălțimilor
anunță prăbușiri dimineților

dimineață

gurile poartă amărăciunea nopții
sărută uscat
seara
gurile vorbesc
cu amărăciunea zilei

la avizier
numărul crescând sau scăzând
al întreținerii
statistica zilelor trăite

dă-mi mâna iubitule
privește
dincolo de acoperișurile de azbest
încep zările

în biserici

preoții aduc lumina învierii
becurile policandrelor
pâlpâie ironic

în spitale
copiii muribunzi cântă
„…viață dăruindu-le”
mamele lor
plâng odată cu icoanele

duminică cu soare hepatic

turle înălțate obraznic
înfipte în coasta lui dumnezeu
fac jertfă sângeroasă

ale tale dintru ale tale

în spatele bisericii
bocete înăbușite răsună sinistru
pe mese sunt înghesuite colive
văduvele își cumpără alinarea

ție îți aducem de toate și pentru toate