motto: „pe Stradela Vântului
în rana pământului”…
ei bine, lucrarea
fusese executată la fix!
în dreapta pompierii militari
în stânga zece tinere toate conștiente
la ieșirea din Constanța
eu în fotoliu
cu spatele la fereastră
soare…un gândac mare pe ceafă…
„erai frumoasă că-n povești
unde te-ai ascuns
pe unde mai ești?”
și fetița cânta:
„a fost odată
un mic copilaș…”
un pește și-o zvârlugă
și nu știau
nici unul
să plângă ori să sugă
să dea din mâini
ori din picioare
s-alerge ori să zboare
înapoi la izvoare
să se adape
ori să se închine
la icoane străine
veneau și veneau
pe jos și călare
pe Stradela Vântului
în rana pământului
țipă cucu-ntăietură
nu-i ureche și nici gură
nu e fluier nici descânt
plâng și cânt de sub pământ
lasă-ți rima ta uitată
mi te dă cu totul mie
de te-ndeamnă de te cheamă
doar un cuc pe năsălie
și te-ai dus dulce minune
și-a murit iubirea noastră
………………………………..
fluturele nopții încă n-a venit
numai pașii lunii merg pe acoperiș
să nu-i știe nimeni calcă pe furiș
și când a fost asta?
îți mai aduci aminte, Doamna?
era târziu și era toamnă…