REXPUBLICA

Daniel Cucu

Am promis că vă comunic rezultatul revederii Romei, după zece ani și jumătate. Mă bucur că NU mi s-a confirmat temerea de a o afla schimbată în rău. Am regăsit-o, în schimb, extrem de aglomerată. Tot timpul este asaltată de vizitatori din toată lumea, dar acum – prea de tot! E drept, am nimerit într-o perioadă marcată de evenimente cu aflux diluvian de turiști, corespondenți de presă, credincioși, curioși, băgăcioși (dacă te uitai mai atent, cred că găseai și eschimoși): câteva zile după înmormântarea Papei, câteva zile înainte de Conclav, sărbăroarea de 1 Mai.

Obiectivele mele au fost destul de clare. Am avut bilete cumpărate din vreme pentru a vizita Vila Doria Pamphili și Galeriile Colonna. Pentru celelate, mi-am organizat timpul în așa fel încât să „acopăr” cât mai mult.
Am mai promis să studiez clădirile locuite din apropierea Colosseum-ului, pentru a elucida o dilemă cinematografică: pe care dintre terase au fost filmate scenele din filmul „La Grande Bellezza”? M-am tot uitat, m-am sucit, m-am învârtit …. nu prea se pupă. Terasa din film arăta într-un anumit fel, eu – privind din stradă, nu puteam ști cum arată acoperișul clădirii. Vederea de sus, către Colosseum, era pe o anumită latură – în partea aceea sunt mai multe clădiri care s-ar „încadra”, dar văzute de jos, nu seamană niciuna cu imaginea din film. Nici de data asta nu m-am putut edifica, dar, cel puțin, am scăpat de o grijă: am încercat. Poate, alți turiști mai vigilenți, eventual deținători de capturi făcute cu drona, vor găsi răspunsul și mă vor anunța și pe mine.
Revederea Catedralei Sfântul Petru de la Vatican a fost o provocare prea mare și am renunțat. În ciuda numărului imens de oameni aflați la coadă, rândul mergea destul de rapid, însă… tot trebuia să ai la dispoziție trei-patru ore de pierdut, doar în așteptare, la care era de adăugat timpul petrecut în interior, unde e muuult de văzut. Nu mi-am îngăduit acest lux, în condițiile în care timpul meu era limitat.
În schimb, la Catedrala Santa Maria Maggiore, unde se află mormântului Papei Francisc, timpul de așteptare a fost doar de douăzeci de minute, pentru o coadă descurajantă, la prima vedere, care se întindea pe trei laturi ale bazilicii. Organizare exemplară. Este un loc încărcat de emoție, chiar dacă majoritatea vizitatorilor nu sunt acolo pentru a se ruga sau închina, ci, la fel ca mine, fără implicații religioase, doar pentru a prezenta un omagiu postum acestui om foarte important, al zilelor noastre, devenit personaj istoric.
Un eveniment în mijlocul căruia m-am trezit fără să știu, a fost Marele Concert de 1 Mai. De fapt, știam că există, dar nu îl aveam pe lista de priorități.
Anual, încă din 1990, se organizează acest concert-maraton („Il Concertone” – dacă ar fi să traducem popular i-am zice „concertoiul”, altfel este marele concert, oricum, ceva supradimensionat), la care participă zeci de cântăreți, iar publicul are intrare liberă. Anul acesta, ca și în majoritatea anulor trecuți, locul de desfășurare a fost Piața San Giovanni in Laterano, unde s-au adunat peste o sută de mii de persoane. Anul trecut s-a organizat la Circus Maximus. Se pare că recordul de participare a fost în anul 2006, când s-a atins un million de spectatori – informația este de pe Wikipedia – dar chiar nu-mi

imaginez cum ar încăpea un million de persoane în piață, probabil este vorba de numărul celor care se perindă pe durata întregii zile. Concertul a început pe la ora amiezii și s-a terminat după miezul nopții, iar ultimile patru sau cinci ore au fost rezervate vedetelor – artiști foarte așteptați de public, vedete care au participat la Sanremo 2025. Anii trecuți au fost invitate și staruri internaținale (Oasis, Iron Maiden). Am fost încântat să descopăr o atmosferă de sărbătoare foarte relaxată, fără afirmare de pasiuni politice, în condițiile în care, pe scenă, au fost momente cu discursuri sindicaliste (manifestarea este organizată de marile uniuni sindicale din Italia). Foarte civilizat, foarte bine organizat.
Restul timpului l-am petrecut pe străzi, înotând cu mare greutate prin mulțimea de oameni, pentru a ajunge dintr-o piață în alta, de la o biserică la alta.
Ceea ce trebuie să subliniez, reluând ideea din articolul anterior, este faptul că Roma nu e orașul meu preferat, dar este – pe bună dreptate! – unul dintre cele mai vizitate din Europa. Nu are egal din punct de vedere al vestigiilor antice, bisericile sunt spectaculoase, oriunde te uiți e ceva de vizitat, de admirat. În plus, ca și cum n-ar fi suficiete atracțiile locale, mai sunt și expoziții temporare, despre care afli întâmplător. Comentam cu un prieten: „mergi pe stradă, dai de Rembrandt!” (la una dintre bisericile de pe Via del Corso, era expus, temporar, un tablou de Rembrandt, adus de la Paris).

Voi încerca o enumerare cronologică. Cine are curiozitatea de a uni pe hartă punctele în care m-am aflat, va putea reconstitui traseul, în mare parte. Totul s-a întâmplat într-un interval începând de miercuri după amiază, până sâmbătă la prânz, cu doar patru drumuri parcurse cu transportul în comun, restul „la picior” (dacă aș spune „la pas”, s-ar înțelege un mers lent, în ritm de plimbare, ori eu nu cunosc această variantă). Voi marca prin steluță acele clădiri/incinte în care nu am intrat, ci le-am admirat doar din exterior.

Miercuri: Piazza San Pietro, Santa Maria Maggiore (mormântul Papei Francisc), San Giovanni in Laterano, Porta Maggiore;
Joi: Foro Romano, Palazzo Chigi, Piața Navona, Biserica Sf. Agnes, Pantheon, Santa Maria Sopra Minerva, Fontana di Trevi (cel mai aglomerat loc din aglomerația Romei), San Pietro in Vincoli (statuia lui Moise de Michelangelo), Colosseo, Il Circo Massimo, San Paolo Fuori Le Mura, Concert de 1 Mai – Piazza San Giovanni in Laterano; Vineri: Palazzo Doria Pamphilj, Podul Sant Angelo – Castelul Sant Angelo, Trastevere, Vila Farnesina, Santa Maria Della Scala, Santa Maria in Trastevere, Termele lui Caracalla, Forul – Columna lui Traian, Palazzo Quirinale; Sâmbătă: Galleria Colonna, Chiesa del Gesu, Piazza Venezia – ”Altarul Patriei” – Capitoliul – Statuia Lupoaicei, Santa Maria in Aracoeli, Biserica San Marcello al Corso (tablouri Rembrandt și Burnand), Gara Termini.
Nu pot să aleg ce a fost mai frumos dintre toate aceste locuri. Galeriile Colonna impresionează prin bogăție, opulență. Biserica Santa Maria Sopra Minerva te lasă mut datorită culorii albastre a frescei de pe boltă.
Biserica Papală San Paolo Fuori Le Mura (care găzduiește mormântul Sfântului Paul/Pavel) recent renovată, este neașteptat de frumoasă, dar nedrept de neglijată de turiști, fiind relativ departe de centru. Eu m-am bucurat de acest fapt, pentru că, în lipsa aglomerației am admirat-o în tihnă. Termele lui Caracalla sunt locul în care civilizația antică romană își arată, peste milenii, rafinamentul și potența.
Să zic și de Trastevere, pentru că am promis să mă întorc pentru a mânca un cannolo. Da, m-am întors. Nu am mai găsit cofetăria despre care vorbeam data trecută, nici nu am pierdut prea multă vreme în căutarea ei. Am găsit o alta, care mi-a satisfăcut pofta de desert, după o pizza exemplară și o bere enormă. Ceea ce vă doresc tuturor!

Fotografii din arhiva personală