REXPUBLICA

Azi e ziua pisicilor negre

Străbat orașul acoperit de ceață.

Sunt oameni
pe care nu-i recunosc, deși îi văd
în fiecare zi
cum plimbă câinii
prin parc.

Clădirile emană aceleași sentimente:
tristețe, furie, revoltă…
Prinse între trecut și viitor,
așteptând ziua eliberării.

Puțin mai încolo
o fetiță aleargă spre bunica ei.
Îi sare în brațe
fluturând carnetul de note.

Ceața se retrage în taină
sub pod.
Nimeni nu o iubește, nu o îmbrățișează,
nu o înțelege.

Merg înainte,
trec de biserica Sfântul Spiridon.
Cineva a dat muzica prea tare.
Nu mai aud strigătele clădirilor.
Nu le mai aud.

Nici parastasele nu mai sunt ce au fost

Te doare-n cot, tu vrei bere sfințită, nu binecuvântare la doi
beți.
Între noi fie vorba,
s-a stricat lumea la cap. Așa-i românul când se-nveselește
pe spinarea mortului.
Doze de bere, ciocolată cu rom, biscuiți dietetici,
le găsești în punga cu bentiță.
Lasʼ că-i bine,
așa atragem lumea la biserică, altfel nu vezi picior de om, zău.
Dar cu sufletul, cum rămâne?

Mă întreb: lui Iisus îi place berea sau preferă vinul din potir?
Totuși, e sânge din sângele Lui.

Iertare
Iertare
Iertare că am stricat rânduiala cea de toate zilele.

Patru centimetri deasupra carpetei

Mă trezesc și deschid televizorul.
Tyler Christopher a fost găsit mort
în jacuzzi.
Avea 50 de ani.

La patru centrimetri deasupra carpetei,
pâianjenul trasează linii,
să despartă tristețea de trup.

Prietene, a murit un actor.
N-ai reușit să înțelegi
nimic.

Drumul spre Auschwitz

Muzeul din Auschiwitz
ascunde strigătele victimelor gazate.
Privirile triste se reflectă
pe zidurile tăcute,
aparent, dar ele vorbesc dintotdeauna.

Despărțirile
încep înainte să se împlinească.
Suntem vii,
dar nu știm cât vom mai suporta
mirosul pijamalelor vărgate.

Supraviețuim
dacă ne avem unul pe celălalt.
Dacă împărțim pătura,
farfuria cu mâncare, iubirea,
suferința…

Visăm că într-o zi vom vedea lumina
de la capătul tunelului.
Ce amăgire!
Crematoriul are o singură ieșire: libertatea.

Ora 7:15

E vineri dimineață.
Intru în gară și cumpăr un bilet la cinci lei.
Aștept ora 7:15
pe marginea peronului.

Un grup de muncitori fumează și beau cafea.
Își șterg bocancii cu mâneca.
(Când ești dator, nu-ți permiți un pachet de șervețele umede,
nici hârtie igienică.
Noroc că găsești în wc-ul trenului).

Urc în tren.
Îmi pun căștile în urechi și ascult știrile.
O femeie și-a pălmuit soțul
până a înțeles că
plăcinta se face în trei foi.
Un parlamentar a băut prea mult cava
și a ajuns pe mâna votanților.

Ajung la destinație.
Trenul oprește, dar ușa nu se deschide.
Se dezleagă limba singuraticului.