REXPUBLICA

Laura Ion

Într-o lume a inteligenței artificiale, care este capabilă să lucreze cu date multe, dar etern insuficiente, pe suprafețe mari, dar adâncimi superficiale, omul pare să fie un licăr de speranță a tot ceea ce a creat forța aceasta, încă indescifrabilă, natura. Neajunsul inteligenței artificiale este acela că nu poate pătrunde și replica minuni. Omul, ca o forță bio-psiho-socială, este un ansamblu de mici și mari minuni, un echilibru perfectibil între fanic și criptic, încât constructul artificial, oricât de sofisticat ar fi, devine ineficient, sărac și impenetrabil.

În aceeași lume a inteligenței artificiale, paradoxal, provocarea omului este omul însuși. Sunt înălțimi atât de îndepărtate și adâncimi atât de profunde, încât puține sunt uneltele cu care omul își poate săpa în sine. Căutându-le și aflându-le, cel care ajunge să le folosească pe verticala și orizontala minții sale, se descoperă, afirmându-și valoarea veșnică.

Două dintre aceste unelte de explorare, înțelegere și afirmare ale omului, de către om, sunt programarea neuro-lingvistică (NLP) și hipnoza. Primul este manualul de utilizare a minții umane și dispune de cele mai ascuțite strategii, metode și tehnici de a pătrunde în cele mai greu accesibile arii ale minții noastre. Acesta ne permite și ne învață să înțelegem mai bine modul în care creierul nostru procesează cuvintele pe care le folosim, atribuind semnificații subiective, variate evenimentelor independente de noi, precum și modul în care acestea pot avea impact asupra trecutului, prezentului și chiar viitorului nostru.

Studiul programării neuro-lingvistice ne oferă perspective remarcabile asupra modului în care tiparele noastre de gândire pot afecta fiecare aspect al vieții noastre, fiecare decizie luată spre a acționa, a ezita sau a renunța. Provocând și schimbând aceste tipare, putem modifica semnificațiile atribuite, influențând ceea ce simțim și ceea ce facem deopotrivă. Grație programării neuro-lingvistice, felul în care gândim (neuro), ceea ce simțim și felul în care ne comportăm sunt schimbate (programate) sistematic prin intermediul limbajului (lingvistică). La începutul a tot a fost cuvântul, cel care exemplifică suprema forță din Univers – gândul. Înțelegându-i pe deplin forța, îmblânzindu-l cu aceste strategii, metode și tehnici, ne putem accesa în plan conștient pe verticala și orizontala minții noastre, ne putem programa și reprograma pentru succes, sub toate formele lui, de la fericire și echilibru, la realizare și abundență.

Hipnoza, pe de altă parte, permite, în primul rând, accesarea minții noastre subconștiente, a supraconștientului și a formei superioare de conștiință, astfel că, ceea ce nu putem accesa, programa și reprograma în mod conștient în planul minții noastre, putem accesa prin intermediul hipnozei.

Ea creează „o experiență imersivă fără judecăți”, cum spunea dr. David Spiegel, psihiatru la Universitatea Stanford și cercetător principal în domeniul hipnozei. Aceasta a fost folosită, sub diferite forme, de secole, dar abia în 1843 chirurgul scoțian, dr. James Braid a popularizat termenul „hipnoză” făcându-l utilizabil la scară largă, astăzi, hipnoza devenind una dintre principalele forme de psiho-intervenție.

În al doilea rând, în timpul hipnozei, oamenii devin foarte deschiși spre a accepta sugestiile hipnoterapeutului, fie că aceștia îi cer pacientului să se detașeze de o experiență dureroasă, traumatizantă din trecut, fie să vizualizeze o soluție la problema lor, mintea subconștientă fiind teritoriul pregătit să primească sugestii, indicații cu potențial vindecător sau aducătoare de succes.

În acest sens, un studiu efectuat de cercetătorii de la DePauw University, Greencastle, Statele Unite, vine să demonstreze rolul uriaș pe care hipnoterapia împreună cu programarea neuro-lingvistică redau echilibrul psiho-emoțional oamenilor care suferă de diverse tulburări psihice. Subiectul studiului este un tânăr în vârstă de douăzeci de ani cu anxietate severă și fobie socială care lua deja antipsihotice și antidepresive, dar acestea nu au ajutat în tratarea stării sale. Ulterior, terapia de intervenție stabilită a fost cea cu hipnoterapie și programare neuro-lingvistică pentru a aborda și prelucra declanșatorii fobiei sale. O sesiune amănunțită de trei ore a dezvăluit detaliile fiecărui eveniment traumatizant. Fiecare incident a fost izolat și schimbat în subconștientul pacientului în timp ce acesta a fost hipnotizat pentru a elimina rolul incidentului ca declanșator. Pacientul a raportat o recuperare de aproximativ șaptezeci la sută imediat după prima ședință în ceea ce privește refacerea încrederii sale. Recuperarea a fost măsurată pe DASS-21 și Rosenberg Self-Esteem Scale (RSES). Severitatea fobiei sale a fost controlată semnificativ într-un interval scurt de timp, aproape fără episod după prima sesiune de hipnoză și NLP. Concluzia a fost că hipnoterapia și programarea neuro-lingvistică reprezintă o intervenție terapeutică extrem de eficientă pentru tulburarea de anxietate și fobia socială.

Deși nimic nu este uitat de subconștient, de cele mai multe ori această parte a minții noastre rămâne ascunsă în toate actele noastre de conștientizare de zi cu zi. Subconștientul are o influență extraordinară asupra modului în care gândim și acționăm atunci când suntem în starea conștientă, fiind comparat cu un sistem amplu de programare unde se găsesc scrise coduri de funcționare, coduri care pot fi scrise și rescrise, folosind programarea neuro-lingvistică și hipnoza. Grație lor, putem să accesăm acest tezaur numit „minte subconștientă”, să rupem tiparele sau obiceiurile distructive, să accesăm convingeri limitative, blocaje și să le reprogramăm în siguranță, cu o funcționalitate actualizată, congruentă cu nevoile noastre adaptate social, economic și istoric.

Mintea supraconștientă, accesibilă tot prin intermediul hipnozei, cuprinde un nivel de conștientizare care există dincolo de realitatea materială și atinge energia și conștiința de dincolo de această realitate.  Unii se referă la aceasta drept „eter” sau „esența Universului”, definit ca un flux de unde electromagnetice care pătrund materia și spațiul, inaccesibil minții conștiente, în plan conștient, cotidian.

Se consideră că supraconștientul este locul în care se găsește adevăratul potențial al creativității umane, diferit de cel care se găsește în subconștient. Meditația profundă, transa hipnotică ne ajută să ne simțim pe deplin calmi, liniștiți și relaxați, fiind capabili să experimentăm un nivel de supraconștiință. Cu cât mergem mai adânc în meditație și experimentăm o pace și o relaxare din ce în ce mai profundă, chiar până la starea de beatitudine, cu atât mai mult avem oportunitatea de a accesa niveluri mai înalte ale supraconștientului, alte surse din care învățăm să renaștem, altfel, din propria cenușă.

În pauza dintre două gânduri ale noastre, ca în pauza dintre două bătăi de inimă, se ascunde potențialul uriaș al întâlnirii noastre cu noi înșine, cu structurile noastre aparent incognoscibile și impenetrabile, cu divinul și capabilitatea maximă a creativității umane, unica abilitate pe care conștiința supremă a sădit-o în noi pentru a ne aminti că moartea este singura cale de reîntoarcere la Sursă.

Imagini realizate cu Copilot.