Hub independent de cultură urbană și literatură

Poezii din Nr. 5

agonii

înapoi în tăcere

întunericul

e o mască

aerul intră

lumina aşteptă

taffix

un puf sau două

odată

la cinci ore

rezistenţa nu obligă

credinţa nu înseamnă teamă

nu mai ştiu

pe cine urma să ucid

pe mine

sau regina

închide timpul

destul

ţi-a albit barba


aladin

bomboane expirate

în inimă

se îngrămădesc bolovani

profeţia cerului

năpădit de buruieni

e aproape

un joagăr

ne ameninţă

liniştea

sunt o femeie

cu o singură mână

albă

departe

o lebădă

de mult

teama

nu mai e sânge

e un dans

lasciv

într-un post de carne

brânză şi ouă

de câteva zile

simt între coaste

un smochin

mi-am închipuit durerea

în fel şi chip

ca atunci când

îmi vorbeşti

despre haite

ştii că nu le suport

ca atunci când

îmi dau inima de la zero

ştii că nu găsesc niciodată

cheia potrivită

ador cinele

în restaurante

cu chelneriţe durdulii

tu nu

azi

„eşti porţia mea de mici

cu muştar într-o lume

de broccoli la abur”

ştii tu

astăzi e duminică

privesc

cum cari pietre

tac

când trecem prin sate

îmi amintesc

cum amesteca bunică-mea

coliva

cu o lingură imensă

de lemn

mă doare tăcerea mamei

cu tata vorbesc

când plouă

aș fi vrut să fiu S sau I sau C

sau măcar un fluture ciobit

la gâtul unei prințese

e din nou marți

un post egoist

vorbim despre gust și culoare

despre petele din baie

sunt idioata perfectă

nu mă mai doare nimic

o lună mileu

se înșiră pe boltă

ce estetică inumană


steluţă 222

azi m-am certat cu andreea

ghidul tău vodafone

o căpoasă

fără margini

o fetiţă citeşte pe stradă

o carte cu numere

ar fi fost o poză

perfectă

niciodată

nu profităm

îndeajuns

gemul de pere prăjite

ar putea fi o garanţie

lumea nu se sfârşeşte

cu noi

aşa

cum nici n-a început

facebook e o memorie

nemiloasă

nej

un octombrie sărac

a deep red silence

vâjj

vâjj

în decembrie

nu ştiu

ce dor e mai puternic

de vii

de morţi

de mine

viofast

pentru un post alb

/fără lapte

fără lactoză

fără caseină

fără gluten

fără soia/

ca o iubire

fără

un pat mic

e un pat mic

câinii latră

mârâie

oamenii

prăjesc inimi

strangelove

la glezne

se poartă fulare

moda mănuşilor

de dantelă

a apus

sunt în vindecare de perfecţiune

sufletul se mişcă

stânga/dreapta

în faţă/înapoi

un rac nereformat

cleştii la vedere

cosmetică multă

un copil alungat

se revoltă

în tribul de lumină

un cuib de inimi fertile

manifestă

o ardem romantic pe Terra