REXPUBLICA

Redacția

Amelia Stănescu este membră a Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România din anul 2000; cadru universitar și doctor în Filologie, cu teza „Cioran și Occidentul” – coordonator criticul literar, prof.univ.dr. Cornel Ungureanu (Universitatea de Vest, Timișoara). Din septembrie 2024, este managerul Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” Constanța.

Amelia Stănescu a debutat editorial în anul 1993, cu volumul de versuri „Căutători de cuvinte”. A continuat „căutările” ei poetice publicând poezie, interviuri și portrete literare, dialogând cu artiști din domeniul muzical sau al artelor spectacolului.

În 2005, publică volumul de poeme „Mecanica firii” (Editura Paralela 45) cu note pe coperta patru de Varujan Vosganian și Cezar Ivănescu. Volumul obține premiul „Cartea de poezie a anului 2005”, acordat de Filiala Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România și „Premiul pentru Poezie” al Editurii Ex Ponto (Constanța, 2005).

În anul 2012, publică la Editura Brumar volumul bilingv „Couvertures de pluie/ Așternuturi de ploaie” (postfață de Ioan Es. Pop; traducere în franceză: Mădălin Roșioru, lector pentru limba franceză: J.B. Courvoisier) – „Premiul pentru Poezie”, acordat de Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea.

Împreună cu poetul arădean Petru M. Haș, publică „Babilon/ Premeditarea”, un volum la patru mâini, despre amazoane și femeile scite (Zona Publishers, Iași, 2015).

A coordonat festivaluri de literatură („Primăvara Poeților/ Printemps des Poètes”) sau de muzică și literatură (FolkFest Remember Costinești – despre care a publicat cartea-album „FolkFest Remember Costinești – Nevoia de normalitate”, Editura Zona Publishers, Iași, 2019); evenimente literar-artistice: spectacole de poezie și muzică, dialoguri, mese rotunde cu scriitori, lansări de carte, lecturi publice ș.a. Fondator și coordonator (alături de poeta Iulia Pană) al proiectului „Mecanici Poetice”, Asociația Kulturale.

A publicat poezie, note de lectură, interviuri și portrete literare, traduceri, în majoritatea revistelor de literatură din țară, dar și în străinătate; grupaje din poemele sale sau volume au fost traduse în germană, italiană, franceză, spaniolă, bulgară, chineză, japoneză, maghiară, greacă. A participat la festivaluri de literatură, lecturi publice, prezentări de carte în România, precum și în Spania, Italia, Ungaria, Franța.

A mai publicat volumele:
„Doar mie mi-e frică”, poezie, Editura Leda & Muntenia, Constanta, 1999;
„Versuri/ Gedichte”, Editura Radu Bărbulescu, Munchen, 1999;
„Poeme/ Poemi”, Editura Ex-Ponto, Constanța, 2001;
„Exaltata juxta aquas”, poezie, Editura Ex-ponto, Constanța, 2004;
„Așternuturi de ploaie/ Mantos de lluvia”, poezie, Editura Brumar, Timișoara, 2013;
„Metafora de urgență”, interviuri & portrete literare, Editura Zona Publishers, Iași, 2014;
„Culise și galanterii – Doors Club Style, portrete/ interviuri/ întâlniri/ testimoniale”, Editura Zona Publishers, Iași, 2018;

Vai via, melancolie

Aș fi vrut să fi fost cu tine
pe plaja asta pustie
să ies din realitate
pe ușa din dos
să alerg în noapte
ca și când ar trebui să prind
ultimul tren spre fericire.

am fi construit castele de nisip
până la poarta sărutului
am fi purtat în vânt zmeiele copilăriei
până când râsul nostru
ar fi adunat la un loc
toți fluturii colorați
și toate poemele de dragoste
ale lui Ovidiu.

ars amandi,
ce frumoasă e dragostea
până la prima stație
a singurătății.

Din punct de vedere poetic

oamenii sunt cobai cu suflete de împrumut.
Din perspectiva unei flori,
oamenii sunt niște ucigași în serie.
Din punctul de vedere al unui cântec,
oamenii sunt cele mai atone și gălăgioase ființe.

Dacă e să privești Terra de sus,
oamenii sunt niște puncte mici, negre și agitate,
cu durată încă neprecizată.

Nu găsești niciun martor serios
care să-ți vorbească despre rolul lor pe aici.
Toți își dau cu presupusul.

Test grilă la poezie

Mă tot așezam în fel și chip
și chiar mă întrebam cum să fac
cum să stau mai bine ca să vină să mă viziteze ea
poezia
cum să țin mâna pe pix pe creionul cu mină
pe o foaie curată ori pe un rest de hârtie

poate că trebuie să dormi ca să scrii
te foiești în așternut pe toate părțile
ai crezut c-ai adormit dar de fapt visai cu ochii deschiși
că ai scris
vers după vers nu te mai puteai opri
degetele trimiteau durerea spre braț
brațul spre antebraț antebrațul spre umăr
și tot așa până când durerea te copleșea
în fine știai că visezi

tu nu scrii ca ceilalți
va trebui să găsești ceva ieșit din comun
mă rog ieșit din tine dar care să se susțină
să reziste valorilor concurente
tendințelor tentațiilor modelor și modelelor
și să depășească orice a fost până acum
nemaipomenit nemaiîntâlnit și nemaiauzit
amin.
Dar Poezia nu poate fi apelată acum. Ne pare rău.
Vă rugăm reveniți.