Poezia este cel mai vechi gen literar. Se deosebește de proză din mai multe puncte de vedere. Se scrie cu versuri, șirurile de cuvinte care au ritm, măsură și, uneori și rimă, pentru a crea ο cantabilitate, incantație. Dimpotrivă, în proză ideile se exprimă prin propoziții. Poetul utilizează inspirația și fantezia sa, pentru produce emoții, adresându-se în primul rând sensibilității și nu înțelegerii, ca în proză.
Majoritatea criticilor literari consideră poezia forma supremă de exprimare din artă, esența artei, arta artelor. Grecii au fost primii care au susținut că poezia a inițiat, a avansat și elevat societatea civilizată. Poetul englez Percy Bysshe Shelley afirma că poeții sunt: „legiuitorii neoficiali ai lumii”. După alți autori, poezia este strâns legată cu muzica și cu pictura. Astfel, după poetul francez Stephane Mallarme : „ Poezia este mai mult muzică” iar, în conformitate cu Simonides din Kea(Tzea) ( Σιμωνίδης ο Κείος), poet antic grec, (556 î.H.- 468 sau 469 î.H): „Pictura este poezie care tace și poezia pictură care vorbește”.
Pentru mine poezia este aer din lumina simțămintelor poetului ofert în chip magic spiritului cititorilor. Este și pasărea măiastră având cuibul în abisul existenței poetului, de unde dorește să zboare în inimile cititorilor. În poezia mea „Minunea Repetabilă” din volumul „Insomnia Iubirii” afirm că pentru mine poezia este: „acea pasăre rară/care migrează din generație în generație/ Cu penajul minunat împodobit/ …Care transmite cititorilor inefabilul și mirabilul/ pentru viitor. … este ca lumină din focul Soarelui cu zorile care învie ziua/…Aerul ce sărută primul și ultimul viața/… Apa Vie care scaldă, și ea, prima, viețile/ …Pământul care ne crește/…Este la fel de frumoasă ca pasărea paradisului/ și își colorează penajul, din ploile viselor, în culorile curcubeielor!” De asemenea, pentru mine poezia poate avea aceeași tărie cu rugăciunea. Este dorința arzătoare și cerința poetului, ca rugă, pentru o lume liberă, pașnică, dreaptă și nepoluată, pentru acum și pentru viitor. Prin rugă aspirăm către modalitatea de a ne integra în absolut, însă poetul se roagă și pentru o viață mai bună, atât pentru contemporanii săi, cât și, pentru generațiile viitoare!
Din păcate, în prezent lumea în care trăim este un loc plin de contradicții, cu nedreptăți, anxietate, frustrări, instabilitate, zbucium și dezumanizare. Apar iarăși fenomenele reprobabile din trecutul tenebros: războaie, rasismul, inegalitatea, ura, dezbinarea, alienarea, din cauza goanei pentru câștig, a imundului etic și moral și, poate și, din cauza atenuării prestigiului și a credibilității instituțiilor statale și internaționale, în contextul crizei globale, pornită din necesitatea de noi materii prime, a schimbării climatice și a dezvoltării tehnologice accelerate. Tehnologia ne dă iluzia că suntem Zei, pe social media: Facebook, Tik-tok, Instragram, etc. dar, în realitate, suntem prizonierii acestora. În acest context al nesiguranței și incertitudinii, poezia nu reprezintă bagheta magică pentru transformare a răului în bine, de rezistență și nici nu declanșează convulsiuni sociale. Poezia întruchipează oaza spirituală care aduce aerul, apa, lumina, solul fertil, pacea, speranța și mângâierea, reliefând concomitent și nedreptatea, precum și dezagreabilul, înfiorătorul și tot ce dezumanizează, pentru că reflectă și realitatea.
Pentru a realiza cât este de importantă poezia pentru viața noastră, prezint părerea despre poezie a Laureatului cu Premiul Nobel pentru literatură, poetul grec Giorgos Seferis, care, referitor la poezie, a scris: „Lumea actuală în care trăim, terorizată de teamă și neliniști, are nevoie de poezie. Poezia își are rădăcinile în respirația omului și oare ce am deveni dacă ar diminua respirația”?
Pentru mine, când am publicat poeziile în Grecia, a fost un eveniment foarte onorant, deoarece acest tărâm mitic și binecuvântat este leagănul culturii Europene și Mondiale. Aici, poezia este ca un edificiu impunător și stabil, pentru că a fost creată pe temeliile solide ale unei tradiții foarte îndelungate. E deajuns să citez numai pe câțiva dintre marii poeți greci începând cu Homer, primul mare poet antic, cel care a creat „Iliada” și „Odisea” sau, pe poeții Sapfo și Alkeo din epoca arhaică, Eskil, Sofocle, Euripide, Aristofanis și Pindar ai epocii de aur, cea clasică, a lui Pericle, din Atena secolului al V-lea,( î.H).
După revoluția de eliberare de sub jugul Otoman, începută în anul 1821, tradiția poetică a continuat prin diverse creații populare și folclorice și cu poeții: Dionysios Solomos și Andreas Kalvos și a ajuns până în zilele noastre, prin poeziile lui: Konstantinos Kavafis, Giorgos Seferis, Odysseas Elytis, Yannis Rițos, Nikiforos Vrettakos, A. Sikelianos, Kostis Palamas, Kostas Varnalis, Kostas Karyotakis, Nikos Kazantzakis, Kiki Dimula și ale multor alți poeți contemporani valoroși. Pot să afirm, fără a exagera, că limba greacă, conform conceptului enunțat de Platon este „arhetipul” majorității limbilor care se vorbesc. Este limba care ocupă un loc de frunte și în istoria Apusului și nu numai. În limba greacă s-au creat foarte multe dintre textele fundamentale și științifice ale lumii. Este suficient să citez numai „Noul Testament”!
Pentru că ador poezia, doresc să ne delectăm cu versurile superbe dedicate de marele poet grec Nikiforos Vrettakos limbii sale materne, pentru a o omagia, în cunoscuta sa poezie „Limba Greacă”: „Atunci când voi lăsa această lumină/ Mă voi furișa către înalt/ ca un pârâu șopotind/Și dacă întâmplător undeva/ între coridoarele albastre/voi întâlni îngeri/ le voi vorbi pe grecește/Pentru că îngerii nu cunosc limbaje./ Vorbesc între ei prin muzică!”
Poezia „Mi-a fost Dată Limba Greacă” (imnul al II-lea[ B’] din gruparea „Patimile” a ciclului de poezii „Inestimabil Este” a poetului grec, Laureat al Premiului Nobel pentru literatură, Odysseas Elytis, reprezintă un imn de gratitudine și de respect nemărginit pentru limba greacă și pentru toți cei care o vorbesc și o difuzează în prezent : „ Mi-a fost dată Limba Greacă/ casa săracă pe plajele cu nisip ale lui Homer”. Citind acest distih constatăm că se face o comparație între două entități diferite, cu alte dimensiuni, între limba vorbită și casă. Limba este „Greacă” iar casa „săracă”. Limba vorbită reprezintă istoria și valoarea uriașă a culturii locului, adică este imensă ca dimensiune, spre deosebire de casa cea săracă, mică! Poezia se încheie cu două versuri superbe, duioase, pline de responsabilitate pentru poet și, pentru toți cei care vorbesc limba greacă: „Iubirile mele secrete sunt primele cuvinte ale Imnului/ Unica mea îngrijorare”.
Cunoscuta poetă-academician, Kiki Dimula, prin poeziile sale din volumul „Sunetul Îndepărtărilor” își exprimă atitudinea de dezaprobare față de sărăcia lexicală contemporană și preamărește atotpternicia pe care o are limba greacă, în poezia „Sistem orb de comunicare”. În această poezie, ea își exprimă profundul respect față de limba sa maternă care, este considerată sacră, fiind identificată cu o sfântă, și, căreia îi consacră ruga sa: „Mă închin ție, Limba mea maternă / minunile tale sunt nenumărate!”
Așadar, poezia care conferă oxigenul spiritului, în condițiile actuale a avalanșei informaționale care ne asaltează, are stringentă nevoie de o promovare cât mai potrivită, nu numai pentru iubitorii de poezie, ci și pentru toți oamenii, începând cu cei mai mici cititori. De aceea, unul dintre mijloacele cele mai potrivite pentru a fi cunoscută poezia îl constituie festivalul de poezie care, în Grecia se află în sălașul cel mai firesc.
Din volumul Sentimente în Chihlimbar
ΤΟ ΜΑΓΙΚΟ ΡΑΒΔΙ
Σε θαύμαζα για την αφοσίωση
της φυσικής σου κίνησης
Όταν άνοιγες τους λοβούς
για να ετοιμάσεις το φαγητό για μας.
Εγώ έπαιρνα ένα πρίσμα και άνοιγα,
μία ηλιαχτίδα σε μία βεντάλια χρωμάτων,
Για να χαρεί το βλέμμα μας ομορφιά
και για να σε ευχαριστήσω,
για το φαγητό μας.
Απ ΄ όλα τα χρώματα του ορατού φάσματος,
Διάλεγα το πράσινο, πολύ γρήγορα
Γιατί έχω την πεποίθηση ότι τα πράσινα φύλλα,
έχουν τη χλωροφύλλη ως μια μυστηριώδη παρουσία,
Που πίνει τις ηλιαχτίδες, ως το παλαιωμένο κρασί
από την αρχή της ζωής
Και, στην μαγική αυτή μέθη,
όπως σε μια ιερή, μυστική τελετή,
Ετοιμάζεται με θαυματουργό τρόπο
το ευλογημένο φαγητό, για ο, τι αναπνέει!
Μήπως ο Ήλιος ορίστηκε ως διαχειριστής
και η κινητήριος δύναμη της ζωής; Ναι, ο Ήλιος
που κάνει και εκείνο το υπέροχο τέχνασμα,
με τις ηλιαχτίδες, σαν ταχυδακτυλουργός, άξαφνα.
Το κόλπο που το πετυχαίνει θαυμάσια,
το καλοκαίρι, όταν κάνει να βρέχει oμορφιά!
Τότε, που ο Ήλιος στέλνει τις φωτεινές ακτίνες,
στις στάλες της βροχής σαν μαγικά ραβδιά
Και το φώς ανοίγεται πανέμορφα ως φωτεινή βεντάλια,
όπως η ουρά του παγωνιού με τα χρωματιστά φτερά,
Ζωγραφίζοντας το ουράνιο τόξο ψηλά, στα ουράνια,
σαν υπέροχη, επτάχρωμή Αψίδα του Θριάμβου, τεράστια.
Κάτω απ’ αυτή την ψευδή, εφήμερη αψίδα του θριάμβου,
περνάει η ύπαρξη για όλες τις δυστυχισμένες ψυχές
οι αναρίθμητοι αδικημένοι, δήθεν νικητές …
BAGHETA MAGICĂ
Te admiram pentru devotamentul
gestului tău obișnuit
Când dezghiocai păstăile
pentru a pregăti mâncarea pentru noi.
Eu luam o primă și desfăceam o rază de soare
într-un evantai de culori,
Să se bucure privirile noastre de frumusețe
și ca să-ți mulțumesc
pentru mâncarea noastră.
Dintre toate culorile spectrului vizibil
alegeam foarte repede verdele
Deoarece am convingerea că frunzele verzi
au clorofila ca pe o prezență misterioasă
ce bea razele soarelui ca pe un vin învechit
de la începutul vieții
Și, în această beție magică,
ca într-un ritual sacru misterios,
Se pregătește în mod miraculos
mâncarea binecuvântată, pentru tot ce respiră!
Oare Soarele a fost desemnat administratorul
și motorul vieții? Da, Soarele
care face și trucul acela foarte frumos,
cu razele sale, ca un iluzionist, pe neașteptate.
Scamatoria pe care o reușește de minune,
în timpul verii, când face să plouă frumusețe!
Atunci, când Soarele trimite razele luminoase
în picăturile ploii ca baghete magice
Și lumina se deschide mirabil în evantaiul luminos
precum coada păunului cu penajul multicolor,
Desenând sus, pe bolta cerului, curcubeul
ca un superb Arc de Triumf cu șapte culori, uriaș.
Pe sub acest fals și efemer arc de triumf,
trece existența și pentru toți cei nefericiți,
nenumărații nedreptățiți, parând învingători…
Fotografie de Sissy Morfi (fotograf oficial al festivalului).