Rexpublica nr. 4 (2023)
Potop
Ne cântă ploile dorul,
Dizolvă căldura dezarticulând sincerității culoarea.
Albi aburi din chingi scutură umărul fructului
În sărut.
Vestală
Încolăcim marea în infiniți te iubesc
Cioburi calde poartă năframe pe zări.
Îmbrățișările noastre strigă iubirea
Norii plâng, modelând amfore clipei de ieri.
Tezaurizare
Clorofila treieră încă,
Iarba la rece.
O resuscitează zvâcnind
Gârbov, sălbatic, un măr.
Cerdacul zborului adăpostește un albastru alături,
Miroase a verde, proaspătă-i clipa,
Aripa țâșnește amurg în fântâni.
Portavion
Albinele mării sudau visul
Scufundau lupte din temeri.
Fabrici de ținte cucereau oceane în ghemuri de spaime
Războiul pedestru
Cerea uzine de pescăruși,
Înălța ceruri.
Negolul
Topirea mi-e plină
De tine, te zboară.
Descrețește adâncul surâsuri.
Lumina lunecă piscuri
Gânduri seduc nepătrunsul.
Înfloriri
Turmalin și jasp roșu în aventurin,
Sacre chemări mângâie.
Subterane emoții și visuri denim
Confuzionează liniștile,
Trezesc ciclopii.
Nesurprinzător
Între chemare și răspuns
E răsuflarea, pe care nu o pot umbri
Când depărtările cheamă.
Înflorește-mă piruetă rostită,
Umăr rotund, frunte lipită de geană mirată.
Cioplind adânc, așteptarea
Urcă elipsă.
Sacralitate
Fumegă zorii tămâi nerostite în stingeri
Aprind clipe.
Scufundă vise plăpânde,
Incandescențe nocturne.
Aidoma curg hiperbolice,
Arzând ziua din toate
Cartografiind răsărituri
În flamuri de șoapte.
Tandem
Seara își scrie iubirea spre răsărit.
Împart veșnicie,
Un nord și un sud
De mână prin aburi brățări,
Răzbat iubirea, fin clopot.
Anotimpuri
Scâncete de verde, aglutinate
Pleacă în reculegere,
Să îngenunche tulpina, arsă în dor.
Anarhia crudului coagulează zaharisind clape,
Culegem ivoarul în clipe de crin.