Rexpublica nr. 1 (2023)
EUROPA
după-amiază
curs la școală
sală plină
dar cam goală
gândurile
pe la colțuri
parcă-ar fi prinse
în bolțuri
Europa?
o idee?
Continent?
sau o femeie?
set valoric
sau istorii
ce se cern pe cer
ca nori?
cine s-o mai
poată spune
până soarele
apune?
TABLOU
casele sunt joase
blocurile-înalte
pe câmp sunt vreo două
vacile gestante
suflă vânturi calde
n-am dureri de splină
și în consecință
pacea e deplină
bubuie un tunet
prin eșapamente
văd vreo două brune
cam inconsistente
să mai beau din sticlă
apă minerală?
undeva în mine
ceva se răscoală
nu mai am pretenții
de la anotimpuri
tufele-s în floare
și-n aceste timpuri
ATITUDINI
zilele trec iute
noaptea e eternă
știe fiecare
nu-i nicio dilemă
formele se mișcă
în cromatici fine
lume postmodernă
ce o fi cu tine?
n-am răspunsuri clare
și nu-ntreb nimic.
am să-nchid caietul
și-am să mă ridic
AVIARĂ
nu mai trec ulii prin țara aceasta
iar șoimii i-am dat la export
am văzut zburând doar un vulture
dar și el se credea… mort
părea că-l pictase o mână pe cer
plutea aproape abstract – un echer
doar ochiul lui de mărgean
prevestea mirabil un uragan
la sol – liniște. sienă arsă
și din toate părțile
o poză ștearsă…
ECONOMIA LUMINII
dacă fluviile curg înspre mare
mările curg înspre soare
soarele, la rându-i, de-atâtea rutine
se scurge, parcă, în mine
mă umplu ușor de lumină
ca de polen o albină
apoi o împrăștii departe
dincolo de munți și de cataracte
dar apele se întorc și ele la mine
orice rău în amurg mă conține