Ștefan Șandru
Născut la data de 12.02.2000, este autorul volumului de poezie „Făt-Frumos din patimă”, editura Creator (2021), publicist în reviste de profil (Literadura, Timpul, Kibo Titan, Rexpublica, Noi, poeții noi), coautor al antologiei „Debut 2021”, editura Bifrost (2021), coautor al antologiei bilingve (Româno-Suedeză) „Echivalențe”, editura Bifrost (2021). Tânărul poet a urmat cursurile seminarului teologic și ale unei facultăți de drept, este pasionat de filosofie, esoterism și gastronomie. Din experiență putem afirma că are vorbele la purtător și argumentează ca la bară. Pregătește materiale pentru un nou volum, pe care nu a dorit să ni le împărtășească, încă. Totuși ne trimite un text pe care îl puteți găsi la pagina 42. Noi îi dorim succes și nu altfel, pentru că de succes se pot bucura numai cei ce muncesc cu adevărat opera.
*Dacă vrei să găsești sfinți, caută-i în spitalele de psihiatrie!
Dacă vrei să găsești martiri, caută-i în teatre, pe scene și la mesele de scris!
*Mai devreme sau mai târziu, viața în singurătate te duce către un soi de burghezie prăfuită…
Te instalezi prea comod în nesentiment.
*Plecarea unuia îl costă rămânerea în urmă pe celălalt.
*Din iubirea aproximativă se nasc iertările căldicele și zicerile consolatoare „totuși, suntem oameni buni”.
Iubirea deplină este radicală și singură stăpânitoare. Nimic nu își are locul în ea, căci e plină de sine și nimic nu se alătură ei!
Iubirea își este centru și orbită!
*Frumusețea credinței e dată de rămânerea în ea, în ciuda îndoielii.
*Cum poți abandona omul, ca mai apoi să te răsfeți în intimitate cu amintiri despre el?
*Transcendența este forța magnetică a idealului.
*Deși am experimentat uneori, spontan, sentimentul casei părintești, confortul faptului de a cunoaște locul, mi-e greu să-l păstrez intact și aproape.
Mai degrabă îmi aduc aminte de apartamentele în care am locuit câțiva ani. Port lumea cu mine. Lumea interioară, indisolubilă. Acasă este acolo unde m-am simțit cel mai mult…
Căutarea locului vine din dorința reîntoarcerii…o privire nostalgică orientată înapoi, nu înăuntru, așa cum inerent cere acest sentiment.
*Spiritul meu nu este fidel intimității și vieții personale. Mai degrabă este fidel jertfei.
Arta, rugăciunea, faptul de a-i fi alături celuilalt, implică nerușinarea marilor monumente din piețele publice -atât de expuse- și sensibilitatea celui mai melancolic dintre privitori.
Sunt hibridul acestor aparent antagonice firi.
*Sădim plante în pământul în care ne îngropăm morții.
Ilustrație: DALL-E3