REXPUBLICA

Cristina Stan

Lungmetrajul „Două Lozuri” , regizat de Paul Negoescu, a avut premiera la Festivalul Internațional de Film de la Zurich în anul 2016, de unde se și întoarce cu „Mențiuna specială” din partea juriului. Filmul se constituie ca o comedie contemporană cu accente absurde, inspirată din nuvela clasică „Două loturi” de I.L. Caragiale. reinterpretează în cheie modernă problematica norocului, a naivității și a precarității cotidiene, surprinzând realitatea socială a României post-tranziționale printr-o lentilă ludică, dar profund critică.

Acțiunea se centrează în jurul a trei roluri principale, ale căror trăsături psihologice și comportamentale sunt conturate cu o claritate aproape tipologică caralegiană: Dinel (interpretat de Dorian Boguță) este un personaj docil, marginalizat economic, simbolizând cetățeanul de condiție modestă confruntat cu dificultățile traiului zilnic, Sile (jucat de Dragoș Bucur) este impulsiv, dominat de viciul pariurilor și de superficialitatea relațiilor amoroase, reprezentând o formă de masculinitate vulgarizată, lipsită de orizont, iar în contrast, Pompiliu (interpretat de Alexandru Papadopol), un individ fără vicii, însă profund paranoic, întruchipând o anxietate colectivă specifică societății românești contemporane.

Afișele filmului (Imdb, Wikipedia)

Intriga debutează cu un eveniment banal: participarea la o extragere loto care declanșează o suită de evenimente absurde și tragicomice. După ce Dinel este jefuit, cei trei pornesc într-o odisee ilară în căutarea lozului pierdut, ghidați de indicii vagi și întâlniri caricaturale. Această călătorie devine un pretext narativ pentru explorarea unor spații și tipologii sociale familiare: vecinii de bloc, prostituatele, funcționarii lipsiți de scrupule, și sistemul birocratic opac.
Deși inspirat de Caragiale, filmul nu operează neapărat ca o satiră socială, ci mai curând ca o comedie de observație, unde regizorul evită suprasarcina moralizatoare și se concentrează în schimb pe evidențierea umorului situațional. Dialogurile sunt construite într-un registru colocvial, autentic, reușind să redea fidel limbajul cotidian și raporturile interpersonale specifice mediului urban periferic.
Estetic, filmul este minimalist, cu o imagine deliberat nepretențioasă, accentuând realismul brut al decorurilor și al interacțiunilor. Deși ritmul este uneori lent, această lentoare contribuie la conturarea unei atmosfere verosimile și la dezvoltarea unei empatii subtile între spectator și personajele eșuate, dar profund umane.
Finalul, deși aparent repetitiv (Dinel câștigă din nou la loto), funcționează ca o ironie subtilă asupra ideii de șansă și destin. În mod paradoxal, succesul său este inutil, deoarece lumea din jur rămâne neschimbată, iar personajele continuă să trăiască într-o realitate absurdă, indiferentă la noroc sau merit.
„Două Lozuri” este o comedie amară care, sub masca unui umor accesibil, oferă o reflecție profundă asupra condiției umane în context românesc. Relevanța filmului rezidă în capacitatea sa de a capta realitatea socială post-tranzițională fără emfază, dar cu acuratețe și umor inteligent.
În același registru al norocului ca farsă cotidiană se înscrie și producția „Încă două lozuri” regizat tot de Paul Negoescu și care a avut premiera la Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF) în 2023 și care se constituie o continuare mult așteptată a comediei „Două Lozuri” unde acesta reia universul tragicomic al primului film, aducându-i o continuare actualizată, în același registru de comedie absurdă cu tentă socială. Cei trei prieteni, Dinel, Sile și Pompiliu, revin implicați într-o nouă aventură absurdă generată tot de promisiunea unui câștig miraculos, dar care se transformă rapid într-o succesiune de situații hilare și, totodată, revelatoare pentru starea de fapt a societății românești, surprinzând teme precum stagnarea socială, visul de îmbogățire rapidă și prăpastia dintre speranță și realitate.