REXPUBLICA

lucia Eniu

Vă spun eu, doamnă scumpă, sărut mânuța, scandal din ăsta chiar că nu s-a mai pomenit pe Ulița noastră. Daʼ, cum să nu, sigur că-i așa! Aveți dreptate, doamnă scumpă! De la Primărie ziceați că sunteți? N-ați zis, daʼ sunteți? Că vorbea lumea mai încolo, la brutărie, la nea Filip! Păi de-aia am venit, să vă ajut. Da, eu… Cum? Purtător de cuvânt? Domniță dragă, eu port de toate. Da! Sunt foarte activ în spațiul ăsta public de pe Uliță. Dacă mă doare gura? Nu. De ce…Daʼ dumneavoastră mă luați peste picior acum, sau… Bine, bine, hai s-o luăm de la capăt! Ce vreți să știți? Despre Ela cu „i“ a lui nea Sandu, zis Machedonu? Da, doamnă dragă, da, bine, nu vă mai domnesc. O cheamă Mihaela, de-aicea Ela, daʼ mă-sa o strigă Ielaaaa! Așa face toată ziua. Ielaaaa! Adica Ela cu „i“. Nu, nu-i prea întreagă. Păi mă-sa! Nu despre ea ziceți? Despre mine? Haideți, doamnă, ăăă, pardon, haideți… zău așa, păi ce v-am făcut? Eu vreau să vă povestesc cât mai aproape de realitate. Da, și cum ziceam, așa-i zice mă-sa. Nu, nu mai repet, stați liniștită. De ce-i zicem Machedonu lui ta-su? Ce să vă spun? O fi de pe acolo, de la machedoni! Așa i-a zis unuʼ, așa s-au apucat să-i zică toți. C-așa-i pe-aicea, pe Ulița noastră. Unuʼ zice, ceilalți repetă!
Ce s-a întâmplat? Nimic neobișnuit. Ca de obicei. Numa că taman acuʼ s-a găsit să treacă o patrulă de poliție prin zonă. Păi de ce să fi trecut până acu? Cu ce treabă? Ca să ce? Acuma trec și ei, că-i an electoral! Și, cum ziceam, s-a întâmplat să treacă patrula asta. Că altfel… Cum adică că altfel ce? Ei, ar fi continuat la fel ca-n toate nopțile de trei ani încoace, dacă n-ar fi fost păruiala aferentă și intervenția ăstora cu bastoane și alte cele. Da, acu trei ani a început toată nebunia, când s-a mutat, în locul lui tanti Firoanda, Dumnezeu s-o ierte, Sandu ăsta, Machedonu. Nu, d…, nu, nu-l cheamă Machedonu, v-am spus, asta-i porecla. Stați să-mi aduc aminte. Iorguleanu. Așa. Așa-l cheamă. Păi el cu nevasta și cu creatura asta de vă zic. Cu Iala… ă… pardon, cu Ela cu „i“, Iela, adică, cum vă ziceam c-o strigă mă-sa. Da! O familie, acolo, și ei. Că, la început, în primele săptămâni, n-a fost nimic. Pace și liniște, atâta cât se poate pe Ulița asta frământată. Câte-o beție, o bătaie, acolo, ca la tot omuʼ, între el și nevasta lui, niște văicăreli, acolo, de soacră sau de noră, chiotele copiilor, că pe ăștia n-ai cum să-i oprești, da’-ncolo, liniște și pace. Până-ntr-o noapte, era spre toamnă, se culeseseră strugurii, era lună plină și senin afară. Și-a-nceput cu un șuierat și-apoi s-au auzit niște sunete prelungi, de muieri în călduri, ca mâțele, doamnă dragă, scuzați. Și muzică din aia disco. Daʼ lumea nu le-a băgat în seamă. A doua noapte, la fel, a treia, așișderea. Așa au ținut-o până spre iarnă, când s-au mai potolit. Daʼ s-au întors în primăvară, mai dihai. Cum cine? Sunetele! Și-ntr-o noapte, nemaiavând somn, i-am zis Dionei mele, concubina mea, că nu ne-am luat deocamdată, ea le are pe-ale ei, eu, pe-ale mele. Nu, așa-i, n-are de ce să vă intereseze. Scuzați. Și, cum ziceam, m-am ridicat din pat și-am ieșit afară. Tot o noapte cu lună. Mare, frumoasă, ziceai că-i gata, gata să-ți cadă-n cap, nu alta! Ei și, m-am luat după sunete! Încet, cu pași mărunți, că n-aveam de unde ști ce pericol mă păștea. Și-am ajuns mai jos de cârciuma lui nea Porumboiu, unde este și-un câmp al nimănui. Nea Porumboiu, cum vă ziceam, ăla care are băiatu general de armată. Bun băiat, domne. Nu, sigur că nu vă interesează. Scuzați. Păi ce să văd? Niște arătări cu picioare lungi, cu părul în vânt, că bătea un vââânt! Șuiera și ăla, șuierau și ele1 Cum care ăla? Vântu, doamnă dragă. Păi câte să zic c-or fi fost? Vreo zece, ori mai multe. Necuratu să le știe! N-am stat să le număr! Îmbrăcate, cum să nu? Așa, mai sumar, că se vedea prin material cam tot ce trebuia. Că am simțit și eu așa un fior, doamnă dragă, scuzați, că-s și eu bărbat, păi te joci cu omu? Daʼ ce să facă? Și ele, ca fetele! Se bâțâiau una pe lăngă alta, în jurul unui casetofon, mai strângeau căte o floare ori ce-o fi fost, tot felul de buruieni, naiba le știe. Păi a durat destul, până m-am hotărât eu să mă-ntorc, nu de alta, da’ m-ar fi căutat Diona și… Cum care Diona? Păi concubina mea, doamnă! Diona, de la Rodiona. Da, că-i cam geloasă din fire! Vă dați seama ce s-ar fi întâmplat, dacă mă găsea acolo? N-aveam cum să mai stau, că mi se suflecaseră pantalonii, așa, pe neștiute, și mă luase frigul la picioare. Primăvară, primăvară, da’ frig al naibii! Și, cum ziceam, dau să mă-ntorc acasă și mai, mai să mă izbesc bine de tot de Gheorghiță Militaru. Nu, nu-i poreclă, pe ăsta așa-l cheamă! Stă puțin mai încolo, de cealaltă parte a Uliței, la casa aia verde. Da, știu, nu vă interesează! Scuzați. Unʼ te duci, Gigi? îl întreb, c-așa-i zic eu, Gigi! Daʼ tu de unde vii, omule? N-ai somn? mă-ntreabă el. Păi ce să-i zic? N-am somn, măi Gigele, n-am și pace! Și uite-așa, mă plimb pe Uliță de pe la două. Că era ora cinci trecute. Îmi înghețaseră picioarele. Uitasem și de ele, și de ceas, de toate, cu ochii la zurliile de pe câmp. Păi eu merg la schimb, omule, îmi zice el, Așa zice el la toată lumea. Omule. Numai la femei nu știu cum le zice, că nu l-am auzit. Da. Scuzați. Și…nu știu cum s-o fi întâmplat, da’ lumea zice că el ar fi fost primul de pe Uliță. Or mai fi fost și alții înainte, dar or fi făcut ca mine, cale-ntoarsă, nu s-au apropiat prea mult. Gigi a avut ghinion. Le-a văzut, i-au plăcut, mai ales una, stă pe la blocurile alea de nefamiliști, faină fată, și, cum, necum, s-a-ncurcat cu ea și și-a lăsat cumințenie de nevastă cu doi mărunței, unu de trei ani, celălalt mai mic. Ei, au mai urmat, apoi, și alții. Și uite-așa a început epidemia de desfaceri de căsnicii pe Ulița noastră. A naibii muiere!
Păi Ela cu „i“ a fost de vină în toată tărășenia asta, doamnă, că ea le-a stârnit! Că să facă descântece, să strângă ierburi, să scoată bărbații din minți. Numai pe cei însurați și cu vino-ncoa. Că și Gigel e bărbat bine. Păi eu nu puteam s-o pățesc? Ia uitați-vă așa, din profil. Nu semăn cu Napoleon? Cum care Napoleon, doamnă? Împăratu. Da. Scuzați! Ei, și ieri, doamnă dragă, s-au agitat muierile ăstora cu capetele sucite și-au pus la cale vizita asta nocturnă de azi-noapte. Păi ce-a fost acolo, ce țipete, ce istericale! Sigur c-au venit! Și poliția, și pompierii… Că făcuseră foc, nebunele, să le pârjolescă pe celelalte. Cum care pe care? Unele pe altele, dracu să le mai știe! Daʼ dumneavoastră de ce-ați venit? Nu cumva…soțul…? Scuzați, sărut mânuța, bine, bine, plec, plec…