REXPUBLICA

Sorana M. Ilie

– Pământul este exponat în Muzeul Infinitului, îi spusese tatăl său cu doar câteva zile înainte ca el însuși să devină o stea. Noi toți suntem mici marionete așezate strategic pentru a popula o lume a spectacolului.
Fetița din fața lui îl privea cu ochii mari.
– Dar marionetele nu au funii? Noi nu suntem legați de nimic! vorbi aceasta, ținându-și în brațe propriul astronaut de pluș.
– Nu toate marionetele au funii! îi explică bătrânul. Noi, oamenii, avem suflete care ne țin legați de Muzeul Infinitului.
Fetița nu înțelegea nimic. În poveștile pe care mama sa i le spunea înainte de culcare, oamenilor le creșteau aripi și când erau foarte foarte bătrâni deveneau îngeri. Dar bunicul său nu a spus nimic cum că aceste suflete ar avea aripi. Probabil că mama lui nu știa povești așa de frumoase ca mămica ei pe care să i le spună înainte de culcare.
– Ție când vor începe să îți crească aripi, bunicule? întrebă micuța, privind pe furiș la spatele bunicului său, încercând să observe urma vreunei aripi pe sub cămașa lui dungată.
Bătrânul se prefăcu uimit.
– Aripi? Ca ale găinilor? Crezi că voi deveni un cocoș?
Fetița râse, acoperindu-și chipul cu mâinile.
– Nu, bunicule, aripi de înger! explică fetița arătând spre iconița de lângă patul său de spital. Ca acelea!
– Îți voi spune când te vei trezi! spuse bătrânul, zâmbindu-i trist nepoatei sale. Iar atunci când vei deschide ochii nu vei mai fi aici, ci într-un loc plin de liniște și de culoare, să nu te sperii. Muzeul Infinitului și-a deschis porțile pentru tine.