Rexpublica nr. 5 (2024)
stiu că nu se va întâmpla
pe frunțile noastre a nins până târziu
ne-am bănuit ochii prin stratul gros
de respirație
ca un gard viu
ne-am dezlegat din ecrane
abia acum
din palpitații au crescut
roșii cherry pregătim o salată
rupem din nevoi primare
cu mâinile noastre care se confundă
una cu alta
**
acum
începi să citești
mi-ar plăcea ca versurile mele
să-și schimbe culoarea
în funcție de ceea ce simți când citești
și să transmită totul unui centru
de notificări din creierul meu
andrei read 4th verse and it turned blue
like smartphone light at 2 am entering
insomniac eyes
stiu că nu se va întâmpla
versurile astea sunt doar cuvinte
totuși
aici
te-au adus în viitor
viața mea din ianuarie încărcată
pe wetransfer îți trimit link
aprind un chibrit lângă conexiunea
asta mirosind a benzină
viața mea
din ianuarie e un câine în lesă
îmi scapă
când dorm îmi scapă
când pierd ore
cu creierul învelit în social media
pun lesa din nou îmi oblig corpul
la ceea ce-i face bine
arterele îmi vor mulțumi și eu
voi crede până la urmă
în liniște