REXPUBLICA

Despre îngeri şi păcate nemărturisite

Încă mai păstrez amintirea ta
Este un fel de icoană la care
Îmi mărturisesc în fiecare seară
Păcatele mele de după
Plecarea noastră a fiecăruia
Spre tărâmul în care credeam
Ştii eu am crezut întotdeauna
În dragoste tu ai crezut doar în
Chimie îţi plăcea la nebunie
Să-mi atingi inima cu mâinile
Să o strângi până îi curgea tot
Sângele şi devenea un balon
Care se înălţa către cer ca
Un zmeu te jucai cu ea
Precum un copil orfan
Eu am zburat până la
Stele şi am rămas acolo
Trupul mi s-a prefăcut
În lumină şi în fiecare zi
Îţi învăluie ochii şi buzele
Fără să simți fără să ştii
Ca o pereche de aripi
Pe care nu le vei purta

***Niciodată

SPV (pour les connaisseurs)

Știți nimfele au părul lung
Pentru că în el strâng
Lumea ca o păpușă
Gonflabilă o îmbracă
În haine scumpe
Să-i ascundă formele
De puștoaică naivă
Ce zâmbește oricui
Îi arată o acadea colorată
Și râde la glumele de pe
Facebook nimfele nu au
Conturi în bancă doar spațiu
Virtual personal în care
Își încarcă bateriile și dispar
Dincolo de complimente și drame
Pe-o insulă secretă din Cercul Polar
Unde cresc reni și zăpada e doar

Cocaină

Portret de război (your fucking blood)

Cuvintele noastre
Niște furci caudine
Prin care luptam
Zilnic să trecem

Dincolo de mlaștină
Ieșea soarele
Ca o promisiune de
Libertate

Eram un soldat
Fără cască și cu
Mâinile pline de

***Tine

Neversea (Exercițiu de imaginație)

Nici marea nu ar putea să îți spele chipul
De toate acele grimase prin care îmi
Desenai inima în nisip ca pe-un zmeu
Diform trăgeai de ea în toate părțile
Păpușar rătăcit în zeci de fantasme
De glorie cu o nouă Karenină gata
Să-și tăvălească rochia prin toate
Bălțile unei conștiințe de iarmaroc
Unde totul se vinde și cumpără uite
Simți… atingerea mea va rămâne
Un șirag de mătănii deasupra

***Acestei lumi de coșmar

Tăcerea mieilor (mama says)

Că niciun bărbat din viața mea nu m-a iubit
Eu i-am crezut de fiecare dată pe toți
Și am mers până la capătul venelor
Până la ultima picătură de sânge
Când liniștea a devenit un monstru cu o mie de capete
Le-am sfârtecat pe toate cu o sabie ninja
Și m-am întins într-o raclă de flori
Visându-mă frumoasa adormită
Aici timpul este doar un bătrân psihopat
Iar toți feciorii aprind candele roșii
Castelul e plin de muzică și fum
Mă trezesc în basmul unui copil de

***Crăciun

Poem 5G

Dezordinea mă ajută să respir
Mă simt liberă printre tone
De poeme și cărți răvășite
În minte și inimă ca un
Torent de iubire cuvintele
-Mi năvălesc în decolteu
Îmi desfac lumile și picioarele
Cu viteză 5G mă propag în
Emisfere înalte și-alunec
Apoi printre rânduri
Până în haosul dintâi
Mă dezintegrez și recreez
Sunt o poveste virală
Îți explodez în creier și-n ochi
Tu ești un Dumnezeu egoist
Ierți doar păcatele mele

***cu Tine

Despre magie (alba neagra)

viața un fel de alba neagra cu marile speranțe părul ne zboară spre stele și lacrimile devin perle sau diamante nu știu decât că le vindem pe o bucată de carne de care ne lipim așteptările într-un pahar ascultăm poveștile de apă dulce pe cele de apă sărată le-am înecat demult in iubiri prespălate și răspurtate până când s-au rupt fix între picioare îți intră lumea și tu o lași să facă dragoste in cele mai tainice colțuri mâinile se strâng odată cu cearșafurile tăcerea se întinde ca o eșarfă peste creștetele copiilor luna trece dincolo de umerii întrebători în ochii noștri milioane de pixeli vibrează ca niște telefoane pe silent

Ruinele Facebook-ului (El Dorado)

sufletul tău este la cimitir al meu se plimbă noaptea prin hoteluri imaginare se dezbracă și doarme cu ochii pe laptop tastează tot timpul câte ceva mă aleargă printre tone de fotografii căutând aur prin ruinele Facebook-ului acest El Dorado al timpului nostru pierdut în pixeli realitatea este mult mai bogată cerșim la ușile Hollywood-ului opt ore pe zi ne toacă google creierii cu lozincile americane și toată treaba murdară o facem

*să pară un lux

Vitralii

Locuiesc într-un azil de bătrâni
Pe str. Plantelor de sticlă albastră
Unde câinii latră fantomele
Blonde cu sânii de ceară
Și stelele sunt obsesii nocturne
De jucători nevrotici la poker
Singura miză e timpul pierdut
În depresii adânci cu dame
De top și cavaleri fără spadă
As arunca o grenadă peste
Orașul acesta

există viață și în photoshop (Iuda zilelor noastre)

oare nu ne-am putea corecta și trecutul
în photoshop păcatele sa devină virtuţi
să facem minciunile străplucitoare
şi trădările demne de oscar

apoi să mai lucram puţin la prezent
să arate precum a movie star
fără riduri vergeturi sau acnee
să-l îmbrăcăm de la Versace
să-l dam cu Channel şi să-l

vindem pe
un viitor fără

***

pereche