Rexpublica nr. 3 (2023)
1.
te simt adânc în mine
un clișeu erotic
de la primele litere care mă vizitează
nervii ghem
pumn
se deschide-ntr-o
palmă
se ivesc inimi gemelare care bat
ca tocurile cizmelor un sunet alb
pe sound of silence
aici începe și nu se lasă început
continuu
tocurile sună ca vertebrele mele rostogolite
pe un coridor de marmură de cararra
roz
2.
m-au privit ochii tăi
din verdele lor au crescut sâni
pe care mi-i palpam, deși numai
aripi de fluture răvășesc bluza
albă cu buzunarele întoarse în afară
așa m-am trezit
tenul pocahontas charlie fuckin bronson
m-a privit puternic
m-ai strâns în brațe
spunând șoptit astăzi nu scapi
nu vroiam să scap
era numai o asigurare, o priză a mâinii
tale, oțeloasă cum o știu ce bine îmi prinde
linia mușchilor tibiei sculpturală
bronzul,
tăietura aceea un zămbet întreg de-spre genunchi
pierdut spre gleznă învelindu-mi gâtul și inima
cum bate să spargă
și mi-am zis: în sfârșit ce bine. nu scap
pe fuioarele degetelor tale coloana mea vertebrală
urca pe coloana infinitului
un zvâcnet, o tresărire
un vin astringent rece.
3.
pe când
am ajuns să fumez țigări cu numele tău
de măritiș
pe când odinioara marca scoruri la formula
unu
cu același nume finlandezii strigau KIMIKA
de la Kimi Raikonen și Mika Hakinen
și mai odinioara, the fire I breed & the life the
banquet on which we feed
pe când copiii toți care mai de care mai
insane
4.
de la mine la luminile din capătul orașului
o ceață străvezie care ne pipăie trăsăturile
feței – degetele unui orb dorind să descopere
chipurile, iubite
cum colțurile ochilor dau un evantai de riduri fine
ca după un evantai japonez în care noaptea
ascunde cuțite