Rexpublica nr. 3 (2023)
Iubire de sezon
Dragostea mea fără oprelişti, fără hotar
Dar mai ales fără rost,
Fereastra de la care te priveam plecând,
Dragostea pentru tot ce-a fost
Nu s-a stins
Doar a apus firesc
Odată cu seara frământărilor noastre,
Umbra indoielilor mele, tot mai lungi,
Iasomie-n pahar
Miros de iubire curmată brusc
Sub un soare neiertător,
Acelasi sub care
plante de sezon
Ne desfată şi-apoi mor.
Amintiri din oglindă
Acea imagine a rămas pentru totdeauna.
Licărirea din ochi şi fluturii din stomac,
Sub degetele dibace pian în concert,
Şi iarăşi ninge mă eliberez de ce-i rău
Și iarăşi ninge, păcătuiesc cu gândul
Neuitarea suflă ca un crivăţ, prima noastră întâlnire
Lacrimă, beatitudine şi mentă,
Mă îndrept ca o mare preoteasă
Spre altarul garnisit cu iasomie și flori de cireş,
Kimono-ul acela îmi venea atât de bine,
În oglinda timpului,
De atunci nici un om nu-mi mai poposeşte,
Nici măcar în gând,
Captivă-n oglinda aceea nu intră şi nu iese nimic,
Doar gândurile-mi care zboară neştire
Până în zori de zi
Pleopele-mi grele, ochii înceţoşaţi,
Doar lacrima clară şi precisă,
Printre atâtea rânduri nu vreau să te pierd,
Ascultă-mă cum trec prin mintea ta și nu uita.
De mine.
Lumină la mijloc de drum
În direcţia mersului meu
În sfârşit primul înger,
Chip fără vârstă,
Fire de păr alb,
Primii ghiocei ascund
Prima sămânţă germinată,
Parfum de primăvară adevărată
În sfârşit în viaţa mea.
Printre cete de îngeri
Arhanghelul Mihail
mi-l ţine de mână,
nici un drob de sare,
nici un nor negru,
rând pe rând se topesc,
Mihaela are viaţa-nainte
Şi de-acum şi-o lumină.
Atât de albastră!
Istorie
Și s-a făcut prea târziu
Stejarul din faţa porţii nu mai umbreşte deloc la fel
Cuverturile galbene cu negru de sărbătoare
Aruncate la lada cu vechituri,
Istoria casei păleşte,
Pălărăria verde cu păr de mistreţ a tatei,
Tabloul din 86 de la bâlci,
Broşa de la 18 ani a mamei,
Toată agoniseala şi osteneala lor
Luate de tăvălugul timpului,
Casa noastră, cântec cu acorduri ample
Rămas fără ecou,
Doar o rândunica îşi mai face cuib
La streaşina vechii noastre şuri.
Dorinţă
Şi-ţi doreai ca-ntr-o zi
Să apar din nou în faţa ta
Într-un kimono de culoarea cerului
Cu obrajii înflăcăraţi,
Scântei albăstrui-verzui
Neliniştită şi caldă,
În palma inimii tale
Linia vieţii tale
Intersectându-se de mai multe ori cu a mea
Flori de cireş la orice răscruce
Visând.
Sultană
Pe pământ musulman îmi chem Dumnezeul
de trei ori
Fără să mă lepăd
Timp de zece zile am fost ca Hurem
Adorata sultană
Îmi trec palmele peste obrajii îmbujorați
de atâtea complimente
Și mă privesc în oglinda cu semilună
Păr şaten cu şuviţe blonde, ochi albaştri-verzui
Este pentru prima dată când valoarea mea fizică
Este cântărită în aur
Şi face chiar mai mult decât o supraestima tata
Sunt peţită şi curtată ca şi cum aş fi singură
şi în căutare
Salcâm, baclava, sarma, halva, cafea, Lucescu, Hagi,
Toţi trandafirii Anatoliei înfloresc azi
doar pentru mine
Copacul vieţii pe un fir de argint
Amintire.