Ovidiu Pecican
La finele unui țiclu de educațiune, dl. Mariu Chicoș Rostogan primește prinosul unei noi clase de învățăcei. Iată prima lecțiune a eminentului mentore și dascăl în fața noilor săi disțipoli.
Pedagogul: – Noa dară… Care prostovan dintre cei gye față mi-ar pute spune ce iaște o tyelegramă?
Gudurău: – Eu, domnule. O telegramă ieste care se trimete de la telegraf.
Pedagogul: – Adecă care să trimeke de la telegraf, binye. Dară ce anume? Văz, Gregorașcule, că rădici mâna. Ce-ai gye zâs?
Raul Gregorascho jr.: – Anume ce ai de trimis, domnule. Unul trimite salutări, altul anunț că au dat boala în vite…
Pedagogul: – (râzând șugubăț în aparteu) Binye că n-a dat boala în tigne, mă porcovagne. Zâci tu oareșceva, numa că nu zâci chiară bigne. Păi cum să trimete la telegraf salutările și anunțurile? Cu trenul? Cu trițiclul? Cu capul gol?
Mitică Pișculescu jr.: – Spun eu, domnule, spun eu!
Pedagogul: – Poftim, Pișculescule. S-auzim!
Mitică Pișculescu jr.: – Cu sărumâna. Că așa merge vorba, domnule.
Pedagogul: – Cum cu sărumâna?!
Mitică Pișculescu jr.: – Păi așa l-am auzit pe părintele mieu. Că dacă vrei să fie bine pe lumea asta, trebuie să trimiți ce ai de trimis cu… sărumâna.
Pedagogul: – (râzând îngăduitor) Tată-tu nu-i de ieri, de azi de pe lumea asta, mă loază… Nu-mi pari a fi la fel de bătut în cap ca ăștyelanți…
Athanasiu Eleutherescu jr.: Nu-i bătut în cap, domnule. Numai pe mine mă dau cu capul de părete când fac prostii.
Pedagogul: – (blajin) Apăi nu mai fă prostii, ca să bigne meriți dye la patrie!
Caracudi: – (zelos, agitat) Spui eu, domnule! Spui eu!
Pedagogul: – (râzând îngăduitor) Dapăi spugne, dară! Că văz că tye mână din urmă rău dye tot!
Caracudi: − O telegramă se trimete cu gramul.
Pedagogul: – (aiurit) Adecă?
Caracudi: – Păi îi zice tele-gramă! Adecă dacă era cu kila îi zicea kilo-gramă, domnule.
Pedagogul: – (iluminat, făcând ochii mari) Apăi mă, Caracudi, tu nu ești de tătului prostovan. Bag samă că ai oareșce metod, și aiasta, chiar dye nu ajută la nimică, tot nu-i rău.
Caracudi: – Înțeleg, domnule.
Pedagogul: – (zâmbind grațios) Ba înțăleji pă naiba. Nu înțălegi, dară aiasta nu are de-a face cu educațiunea. Mai de mirare iaștă că ai oarice porniri cătră metod. Din tigne ar putea ieși oareșceva om gye școală, dascăl eminenke. Că fără metod, află gye la migne, poț fi Minerva, fata genitoriului olimpian Zeus, că tot nu faci vreo ispravă gye samă.
Caracudi: – Cum așa domnule?
Pedagogul: – (înălțat pe vârfuri și solemn) Iaca bigne! Că giaba ai șiret dacă nu ke șchii lega la el!
Caracudi: – Pe mine mă leagă bona Clotilde la șiret, domnule.
Pedagogul: – Aud bigne?! Lași bona să ke țină ghepartye gye exerțitarea metodei?! Apăi bigne-i așe ceva?
Caracudi: – E bine, domnule. Că mai adast un pic în fotel…
Edgar (Turturel) Bostandaki: – Ba nu-i bine defel, domnule.
Pedagogul: – Păi tu gye ce zici că nu-i bigne?
Edgar (Turturel) Bostandaki: – Pencă ați zis matale că nu e bine.
Pedagogul: – (mângâindu-și mustața cu ochii mijiți de plăcere) Apăi tu, Turturoiule, ai pukea ajunge dăpartye… Poatye chiar în politica cea mare!…
… Și dialogul cu tânăra generațiune continuă tot așa, spre fala noii metode pedagogice din școalele naționale…