Rexpublica nr. 1 (2023)
5 poeme CCTV
ai bătut la ușă am tăcut
ușa a rămas încuiată ai plecat
imaginea s-a făcut alb negru
când ai traversat străzile cu pași repezi
ochii abia se distingeau
acum ești în parc
imaginea își recapătă culoarea
copaci misionari și copii pe biciclete
un câine se ține după tine
2
traficul aglomerat
dirijat de un zeu nemulțumit de sacrificii
pietonii niște intruși
printre ei și tu
expresia în acord
perfect cu legănarea brațelor
praful orașului estompează fețele
peste cinci minute vor fi artefacte
ale unui imperiu care a tot murit și renăscut
și cine va sufla peste voi?
un bătrân cade pe trecerea de pietoni
se ridică singur
roțile pornesc iar
niveleaza orice respirație
(vocea ta acoperă zgomotul orașului)
3
pe traseele tale previzibile
(mintea mea face asocierea cu cele ale șobolanilor
dar peste o secundă șterge tot)
cerul nu apare niciodată
pare că lumea se reduce doar pe
asfaltul gri și niște lucruri care cresc din el
îți așezi părul cu mișcări rapide
traversezi aproape alergând
după ce te-ai asigurat de două ori
nu privești niciodată în sus
(n-am timp de pierdut spuneai mereu)
în interioare mergi însă încet
geometria pașilor tăi pare să aparțină altei persoane
(cine te mai locuiește?)
4
îmi place când te întâlnești din întâmplare cu cineva cunoscut
ridicarea ușoară a mâinii sau sărutul pe obraji
apoi distanțarea excesivă
și conversația
(aud toate cuvintele deși imaginile n-au sunet
cunosc și scuzele cu care te desprinzi)
acum ocolești un grup de adolescenți
care mănâncă din niște pungi și te urmăresc cu privirea
umbra ta se lungește dincolo de bordură
pe sub mașinile în mișcare
în stația de autobuz te așezi pe bancă și verifici telefonul
(câte like-uri la imaginea de aseară?)
lângă tine apare o fată cu ghiozdan în spate
își scoate și ea telefonul îl ridică în dreptul ochilor
și își mișcă fața dintr-o parte în alta
apoi cu o mișcare rapidă îl pune înapoi în buzunar
5
nu te-aș fi pierdut în aglomerație dacă
nu mi-ar fi distras atenția cerșetorul fără un braț
uite-l cum merge printre mașini
indiferent la culoarea semaforului
când stă cu ciotul spre cameră
iar mâna rămasă se îndreaptă
ca să ascundă banii în buzunar
pare un bust de statuie
frunzele se târăsc în aer și pe jos
schimbări de cadru
orașul închiriat pentru un film în care răufăcătorii
trebuie găsiți ușor după comiterea infracțiunii
(aștept să descopăr o dâră de lumină
care să ducă la tine)
te găsesc întâmplător
în fața unui chioșc pe lateralul căruia
cineva a mâzgălit cu un spray
cuvinte pe care nu le pot distinge