Rexpublica nr. 2 (2023)
dat being said
uneori îți simt privirile în ceafă
ca ploaia de germeni pulverizată
în obrazul fetei de bătrânul care
nu a apucat să-și scoată batista la timp
și amândoi stăteau față în față
pe locurile pentru persoane cu handicap
îmi aduc aminte de tine seara
și încep să îmi umble gânduri prin cap
nu cine știe ce dar includ și
pata de lapte de pe tricoul negru
pe care o simțeam cum se întinde în timp ce
așteptam troleul
și pe care încercam să o ascund cu hanoracul
așa cum încerca vecina noastră să-și ascundă mâinile
stropite de vitiligo în ligheanul cu rufe când treceam
prin fața balconului și îi dădeam bună ziua
poate că am nevoie de privirile tale
fiindcă pe bună dreptate
gândurile mele sunt așa
singure și îngălate
sunt sigur că așa se simte și vatmanul singur în
cabina lui obscură
încercând să fluiere
ca să nu se lase distras de huruitul obsedant al roților
și să calce vreun câine orb care traversează șinele
și să se gândească o seară întreagă
la sângele împroșcat pe geamul tramvaiului
știu că mă privești
continuă
am spus CONTINUĂ!
am nevoie de asta ca să îmi ocup mintea
ai grijă de tine
ne auzim
smiley face smiley face
bunicul a venit pe jos de la Stalingrad
eu nu mă văd decât apărând o scară micuță de bloc
unde miroase a câine ud unde
un vecin abia învață să-și încarce pistolul
și o bătrână cu psoriazis ne toarnă în cești cafeaua fierbinte
rămași pe întuneric doar noaptea
am putea să ne strecurăm după pâine și lapte
cu singura grijă că o să găsim rafturile goale
și consolarea că de la mers
o să ne încălzim picioarele degerate
o să găsim țigări la kilometri distanță
în subsolul unei patiserii dezafectate
în timp ce în parcul de lângă
soldații se parașutează pe un lac înghețat
replay
îi spun bunicii să se dea din fața televizorului
că nu îi mai văd figura de june prim a lui Clark Gable
bunica e ca o păpușă sprijinită cu nasul de vitrină
cu fusta plină și mâinile lucioase de atâta unguent ieftin
mă întreb ce crede Clark
e ca și cum ar privi o păpușă găunoasă de 10 lei din cârpă roasă
în vitrina unui magazin de antichități,
atât de bătrână e bunica
îi spun încă o dată să se dea
||Franky I don’t give a damn||
nu o să se dea până nu se termină
și abia atunci lasă o mâzgă cleioasă pe tot ecranul
tot ecranul e plin de Vitaldermax
bunica a transpirat
la miezul nopții dau filmul în reluare
