Fotografie de Sissy Morfi (fotograf oficial al festivalului)
Στὸν πρῶτο παράδεισο/
În primul paradis/ This Side of Eden,
volum în lucru la Editura Vinea
Τὸ μονοπάτι δὲν ἔχει ὄνομα,
δὲν τὸ σχεδίασε κανείς.
Μυρίζει βροχή ποὺ δὲν ἔπεσε
κι ὅταν γυρίσεις νὰ τὴν κοιτάξεις
τὸ μονοπάτι εἶναι ἄδειο.
Κάποιος πέρασε πρῶτος
ἄφησε λέξεις στὴν πέτρα
ἔκοψε φτέρες.
Δὲν περιμένει κάτι ‒
οὔτε θεὸ οὔτε ἀπάντηση.
Τὸ παίρνω νὰ μὴν ξεχάσω
σὲ συνάντησα.
Τοπόσημο ἀγροῦ
The footpath has no name,
no one had drafted it.
It smells of the rain that never fell,
so, when you turn to look at it
the path is empty.
Someone passed first,
left words on the stone,
cut ferns.
It expects nothing—
neither god nor answer.
I take it so I won’t forget
how, amidst that uproar,
Meadow Landmark
Potecăria nu are nume,
nimeni nu a croit-o.
Miroase a ploaia care nu a căzut nicicând,
așa că, atunci când te întorci să o privești,
calea este goală.
Cineva a trecut primul,
a lăsat cuvinte pe piatră,
a tăiat ferigi.
Nu așteaptă nimic –
nici pe Dumnezeu, nici un răspuns.
Presupun că nu voi uita
cum, în mijlocul acelui vacarm,
te-am întâlnit.
Indicator pe pajiște
•
Δὲν ἀκούγεται. Μὰ κάθε αὐγὴ
ὁ φλοιὸς μετακινεῖται.
Ἕνα ρῆγμα ἀνάμεσα
στὸ ἦταν καὶ στὸ εἶναι.
Στάζει αἷμα ἀπὸ μέσα
ἡ πλατιὰ ταινία.
Σχίζεται βαθιά.
Ὅπως φανταζόσουν, ἀφήνει ἄρωμα
στὴ θάλασσα ἀφήνει λάδι.
Στὰ λεπιδόσχημα φύλλα του ἀναπνέω
καὶ τὸν φυτεύω ἐπίμονα στὴν ὄχθη μου
ν᾿ ἀπορροφήσει ἐπιτέλους τὸ νερό.
Εὐκάλυπτος Ι
It’s inaudible. Yet at every dawn
the bark shifts.
A rift between
being and existence.
Blood drips from within
the wide headband.
It splits deep.
As you imagined, it leaves a scent
in the sea it leaves oil. I breathe
its lanceolate leaves
and plant it insistently on my shore
to finally absorb the water.
Eucalyptus I
E tăcut. Totuși, la fiecare răsărit
scoarța i se mișcă.
O fisură între
ființă și existență.
Sângele picură din interiorul
panglicii late.
Este sfâșiată adânc.
Așa cum ți-ai imaginat, lasă o mireasmă
în mare, lasă ulei. Respir
frunzele sale lanceolate
și o plantez insistent pe țărmul meu
pentru a absorbi în sfârșit apa.
Eucalipt I
•
Ὁ φλοιὸς μαδάει,
πέφτει στὸ χῶμα
Καὶ ὅμως ‒
ἂν κοιτάξεις τὸν κορμό,
μιὰ σπηλιὰ εἶναι τοῦ Lascaux.
Δείχνει ποῦ πῆγε τὸ σῶμα,
ὄχι ποῦ εἶναι.
Θυμᾶσαι;
Δέσαμε φανάρια
στοὺς λαιμοὺς τῶν ἀλόγων
καὶ τὰ ὁδηγούσαμε προσεκτικὰ
στὴν κορυφογραμμή.
Ἡ ἀνάσα τους φώτιζε τὸ σκοτάδι.
Προπορευτήκαμε τῆς θάλασσας.
Ἂν πλησιάσεις τὸν φυτικὸ χρόνο
θ᾿ ἀκούσεις τὴν ἀλογοουρά τους
νὰ τρίζει.
Εὐκάλυπτος ΙΙ
The bark molts,
falls to the ground
a page unwrit.
And yet ‒
if you look at the trunk
it is a Lascaux cave.
It shows where the body went,
not where it is.
Do you remember?
We tied lanterns
around the horses’ necks
and walked them carefully
along the crest of the ridge.
Their breaths illuminated the darkness.
We went ahead of the sea.
If you approach plant time,
you will hear their tails
creak.
Eucalyptus ΙΙ
Scoarța se rupe,
cade la pământ
ca o pagină nescrisă.
Și totuși –
dacă te uiți la trunchi
este ca o peșteră din Lascaux.
Ne arată unde a dispărut trupul,
nu unde este.
Îți amintești?
Am legat felinare
în jurul gâtului cailor
și i-am plimbat cu grijă
de-a lungul crestei.
Respirația lor lumina întunericul.
Am mers înaintea mării.
Dacă te apropii de timpul plantelor,
le vei auzi cozile
scârțâind.
Eucalipt II
•
Τὸν πλησιάζω ξανὰ
ὅπως πλησιάζω
κάτι ποὺ δὲν μοῦ ἀνήκει.
Ὁ ἄσπρος κορμὸς πιὸ φαρδὺς τώρα.
Σκύβω περισσότερο.
Τοῦ προσφέρω κόκκινες λιβελοῦλες.
Εὐκάλυπτος ΙΙΙ
I approach it again
the way I approach
something that does not belong to me.
The white trunk wider now.
I bend closer.
Eucalyptus ΙΙΙ
Mă apropii din nou de el
așa cum mă apropii
de ceva ce nu-mi aparține.
Trunchiul alb e mai larg acum.
Mă aplec mai aproape.
Îi ofer libelule roșii.
Eucalipt III