1.
și uite-așa, ce fierbinte-i
acest ianuarie și tu
nici om și nici câine
nici pumn de cenușă
în domul pustiu
la Vendôme
unde-și doarme mierla
somnul ei de veci…
ai uitat colinda
„dom, dom să-nălțăm”
săltărețe-s doamne și bețive
colindele strânse de pe șapte buze
că parcă-s de câine
nu de om…
la Vendôme
te trezești cu noaptea-n cap
unde n-ai fost niciodat’
și nu știi nici de ești fată ori băiat
ori o mâță beată
(știu, am mai spus asta)
clopotele bat
2.
pixul e încă verde
peste șapte ani
iarba mea s-o pierde…
numai părul crește unghiile cresc
și picioarele-astea arcușurile mele
care-mi croiesc noaptea visele rebele
cine-mi spune mie că apuc o sută
și că french can-can-ul
nu-i perla pierdută din colier?
cu cât e mai strâmt mă strânge mai tare
chiar colierul ăsta mă ține-n picioare…