Rexpublica nr. 1 (2023)
proiecte de viață viitoare
să te duci în satele puternice de la
munte
frunzișul să-ți găzduiască
genunchii
aye aye să nu vie amiaza
să nu-ți depășească seara
dunga costumului
să-ți adune și să-ți limpezească
clopotul
de prin văi
albastrul mărilor
aye aye în orice concediu
șed legat cu un lanț
din oase-i făcut lanțul
ca o cravată nouă
zilnic numele-mi schimb
înceapă dară danțul
diminețile nu se tem de răcoare
în odaia ta
o mică pagodă verde
atașată de spinarea
unui pui de dragon
amintirea
un lapsus orbirea
de la care poate începe
vântul generos al deșertului
la liziera pădurii
la fruntariile intimității
ai așternut o față de masă
îngustă și nesfârșită
amărâtă încercare de buze
lui Ienăchiță
cânta o turturică
și pliscul ei părea un
scăpărător mâner de sabie un
ecran stereo pe care
erau portretizați din
ceară topită
ținându-se de mână
tristan și isolda
iar restul nu se vedea
era în teacă
frunzoasă coamă a pădurii
în întuneric
umbra mea
în solda nimănui
pune ăștia canalizare
un os un fier beton cornier înaintând
cu femeiești tatonări cuviințe
să-și întâmpine copiii din grădinițe
așa ceva imposibil înaintând
în toate locurile unde se va așterne zăpada
polipier năzuind o întrupare
imaculată
dar cine știe dacă nouă nu ne va fi prea strâmtă
ca o gară împodobită cu ghirlande de nuntă și
în zadar renovată
căci deja abandonată
primăvara încă neasamblată
încurcați copacii se uită dup-o
targă
o zi geroasă soare instilat cu pipeta
la streașină un
gelatinos om de miere
operat de albinele vântului
spulberați de pe acoperiș
îl bâzâie orbii de omăt un
bilet perforat
când pleci într-o călătorie nu-i
nevoie să iei muntele cu tine
când ești operat iarna
chirurgul e un uriaș halat alb
hohotește nebun prin foste grădini
dezvelind dinții mari lați cabalini
nimic
limbi de umezeală și igrasie
cochilie
armă rece a soldatului
de pază dimineața în
curtea cazărmii
replică înspăimântată a
vieții
frumusețe deja dispărută
odată ce a fost enunțată
primăvară înfășurată pe mână
brățară de iarbă
aruncată pe o tarabă
după care nu-i nimeni
gaură sulfuroasă în piept
soarele
ai învățat să conviețuiești
cu diavolul pensionat
vă spuneți cuvinte de
compasiune
în absența lui Dumnezeu
nous sommes le cimetière
de quelqu’un
notre vue
le fait libre