REXPUBLICA

(DEBUT)

Cel mai lung poem

poate că în timp cel mai lung poem va rămâne
bătaia de inimă – vorbește în silabe
de jind; de dragoste bolnavă
mult după ce ochii noștri
se despart.
dacă te-ai gândi și tu la mine – în culori în vise și-n visuri
ar exista o lume a noastră în care
n-ar mai fi atât de greu
să te găsesc.
ți-aș cuprinde mâna
în mâna mea și soarta fiecărei iubiri
ne-ar mulțumi pentru că
i-am arătat drumul – spre tot
de azi și mâine – spre etern.

ți-ai făcut casă în sufletul meu
și-am înțeles atunci
când gândurile fug spre tine
că cel mai lung poem ești tu
în bătăile mele
de inimă.

Ești frumoasă, dar nu oricum

ești frumoasă, dar nu oricum
ești acel „je ne sais pas” zis
tremurând de buzele unui îndrăgostit când este întrebat
ce e iubirea.

ești frumoasă, dar nu oricum
ești altfel în alt fel de fel
ești momentul de respiro dintre bătăile de inimă
ce ți-au căzut pradă și nu au cale de scăpare;
calea de atac e a ta –
pentru că știi că nu ți-ar plăcea
să pierzi niciodată ceva
ce ai vrea să fie
al tău.

ești frumoasă, dar nu oricum.
nu ești ca în reviste, acolo unde frumusețea e atât de superficială
atât de artificială încât
să își piardă din profunzimea ei nemărginită
tu ești frumoasă
prin felul tău de a fi
calci cu sânge rece tiparul impus de societate pentru că știi –
adevarata definiție a frumuseții
este și va rămâne
în eternitate
simplitatea.

Dragostea nu e așa cum se scrie în cărți

dragostea nu e așa cum se vorbește prin cărți
ea te sfâșie te ucide și apoi îți dă voie să-i cunoști necunoscutul
să te pierzi să uiți să-ți uiți propriul destin
să te transformi în tot ceea ce-ai zis că nu vei fi
îți însușești condiția unui muritor de rând
cu visuri încătușate în căile labirintice
ale mizeriei ăsteia numite viață.
ce absurd dragostea ținută-n lanțuri îți fură libertatea
te răzvrătești tremuri necontrolat
minutele ți se par ore iar absența lor infern
te pierzi neîncetat chinuitor
întrebările despre existență sunt și ele un subiect taboo
dragostea nu e așa cum se scrie în cărți.
tu ești ateu consacrat al iubirii cu sânge rece vinețiu brumat
de sfinte tăceri în rugăciunea bătrânului amor
vezi tu
iubirea nu e cum se spune-n cărți.

Ai mai fi același om?

dacă ai sta
măcar pentru o secundă să asculți
liniștea;
și să cuprinzi cu sufletul – toată lumea
din lumea asta
ai mai fi același om?

dacă te-ai trezi
într-o dimineață și ai găsi
cafeaua rece oamenii străini
și niște ochi goi – care să privească
dincolo de tine
ai mai fi același om?

dacă pe niște buze străine
ar fi numele tău dacă
toată caldura ar dispărea
și ți-ar lăsa în urmă
doar o inimă – prea rece să mai ofere
iubire
ai mai fi același om?

dacă te-ai pierde pe tine
în haos și-n toată
nebunia asta – ai vrea măcar să-ncerci
să fii din nou
același om?

Iubire pe caiet

condițiile meteo nu sunt favorabile
iubirea e trecută pe caiet
toți prietenii te-au uitat
niște foi mototolite zac în colțul camerei
ai vrea să scrii, dar nu știi ce.
i-ai spune pe nume, dar te gândești serios că-n lumea ei n-ai loc și tu.

vânzătorul de la magazinul de inimi încă așteaptă
iubirea nu se găsește la orice colț
străzile sunt pline de străini, încă o cauți în mulțime, dar nu e.
nici măcar rugăciunile nu te mai ajută
ai devenit un fel de ateu în lipsa ei
te minți din când în când că-i scrii
îți tremură mâinile, tastezi și ștergi tot. nu are rost
cheille de la mașină zac aruncate pe masă
niște flori ofilite se zăresc pe pervazul de la geam
cafeaua din cană era rece și ea vezi tu
ce perfidă e iubirea.
te-ai hotărât să-ți vinzi sufletul
oricum rătăcea de prea mult timp în lumi
fără sens.

ai înțeles că ești
victimă sigură a unei iubiri
sortită nemilosului
destin.