Foto: Vasile Lihăt
Poetul ploieștean ne-a părăsit pentru o dimensiune mai bună, după o călătorie finală cum puțini pot îndura. Va rămâne un glas nostalgic și melancolic al poeziei de dragoste, un căutător al echității și al sensului, un bun prieten. Fie ca amintirea lui să fie un prilej de cumpănire, îmbărbătare și introspecție!
Fir de gând
Aș vrea aproape să te-așezi
Să-ți povestesc ceva doar ție,
Despre iubiri de neînțeles
Sau de a mea copilărie.
Când voi porni spre judecată,
Aș vrea să îți aduci aminte,
Să-i zici tăcerii ca să tacă
S-asculte cu luare-aminte.
Eu… bucurii avui puține,
Căci soarta m-a lovit în față,
De-aceea, rogu-te pe tine
Iubește-mă… o dată-n viață.
Mi-e pieptul gata să se frângă
Și dacă azi… zâmbesc amar…
E dorul… de sub coasta stângă
Ce te-a chemat… dar… în zadar.
Ne va lipsi!
Redacția
Lasă un răspuns