Rexpublica nr. 5 (2024)
Chihlimbar
Cândva, aici, mi-ai arătat
un fluture încremenit
în moartea lui, în chihlimbar,
un zbor oprit într-un opal.
Stă țintuit,
mai este oare viu?
Obișnuinței s-a dedat
să învețe Dorul nemișcat.
Așa e acum sufletul meu.
Aici, cândva mi l-am lăsat,
un prizonier privind cu dor
la tine, cum te-ai depărtat.
Arcul de triumf
Încoronarea lui Petrarca la Campidoglio
este obsesia grandoarii mele.
Doamne, iartă-mi greșeala,
smulge-mă din tufele
cu frunze de merișor și laur!
Cercetând, ridic din nou capul,
pieptul mi se umple și ochii privesc pe cerul asfințitului
în timp ce trec pe sub arc.
Floare de nufăr
Pe-ntinderi ninse iarna tristă
își rupe-n neguri haina străvezie
și-albine albe scutură cenușă
din cerul vânăt coborât pe zare.
Târziu, sub fumuri, peste maluri
se-ascunde iarna-n depărtări de zgură.
Și goală cu genunchii strânși la gură
adoarme, tremurând de frig pe dealuri.
Azi vreau să-ți aduc din trecut
un proaspăt parfum amintirii,
surâsul de mult cunoscut
și vechiul îndemn al privirii.
Te lași supus amăgirii
și nu mă-ntreba dacă sufăr,
pe locul pustiu al iubirii
e ultima floare de nufăr.
Refracție
Mergeți încet cu pași fluizi,
cu sfiala primilor oameni.
Nu atingeți florile,
sunt galbene și au miros de tămâie.
Coborâți treptele,
coborâți treptele vieții.
Sunt umede și reci
și au miros de templu părăsit.