Lili Hanganu
S-a jucat cineva cu telecomanda? Băgați, dragilor, un soare de la Ciat Ghebetto. (Îs cam întronată, azi. Nu se vede?) Rășchirați ferestruicile suflețelelor voastre binare! Gemulețele șterse de ploicele! Ce? Când ieșiți afară, s-a dus cu IA/AI-ul? Gata? (Cum era? – Ninge! – Unde? Dă-mi un link). Azi, am de ales, între croșetat un text fulminant, cu mesaj și final apoteotic, apofatic și-ntre o apostazie deplină. Tot întronată îs. Aspirina Braille își face efectul. Mișună prin sistem. Digestiv, ăla subțire. E stoarsă. Trecută prin membrane. De membranele celulare, zic. Kkt-uri din astea, micro! Dap. Sunt tot o apă, tot o apo…!
Jucăm șotron? Sau măcar fazan? Abia la prima guriță de cafea. Buzele moi, pofticioase, pe buza cănii de lut. (Musai, de lut, deși e un porțelan incert, nemarcat. Textul lipit pe cană e ceva cu Alles. Cred că am luat-o gata folosită, de pe la un târg, din Occident. Am rupt cana de ceai de matca ei și-am strămutat-o la Răsărit de Cortină. Cum, care cortină? Doar nu aia de la Cerbul lopătar, de aur! Sau nici despre festival n-am voie să…? Că-i cu aur? Auziți? Dar cu Roșia aia cum rămâne? Și-acum mă oftic că n-am luat un metru de pământ. Cred că era pătrat… Mai luam 2-3 și puneam de-un țintirim. Liceu, țintirim al tinereții mele! Țintirim și Ținte-n Râm! De la Râm, ne tragem! De la Râm-ram; dar nu de șireturi. Ce draq, avem noi oamenii, de ne extaziem la vechituri? La moaște de civilizații moarte de mii de ani? Când firul ierbii ne e cea mai bună călăuză?!? Ați auzit cum crește? Cum se inundă de fericire, de apa de ploaie, scursă-n pământul cel sterp? Ce draq? Nu v-ați prins? Boborul vegetal, Caragiale Tatăl, clonat cu Blandiana, cum s-ar spune.
E o zi din aia, în care țigaretele rulate nu ies nici să le pici cu ceară, luată de la biserică, desigur. Ce? La mall, ceara e ieftină, la kil. Să nu uităm că, pe vremuri, lumânăritul era o meserie bună. Era și o taxă. Dap. Să-mi bag informațiile sacadate-n beci. La ce trebe? Mă ajută să gândesc? Mă ajută să respir? Să-mi întind articulațiile până la cer și-nc-o palmă, mai sus?
Ce e mai sus, decât cerul? Cu c mic, desigur. Azi, nu gândesc în majuscule. Majuscula a apărut mai târziu, pe scara istoriei. Și era așa de fain-frumoasă. O drăgăleală de ochi buni și mână sigură. Dap. Luke, mână sigură! Ai vrea tu, femeie, să ai norocul ăsta! – Ce noroc? – La o mână sigură. De bărbat. – Da? E instalator? – Cheamă-ți oamenii de la Min-ol-taaa! – Mitta-Mitta. – Metta.n.qwr. – Ai terminat cafeaua? – Ai plănuit desfacerea intestinului gros? – Noroc că nu am baie de rezervă. – N-ar strica. Pe fereastră, ciripele și ciripei. Și un vecin ce flegmează direct, sănătos și vorace. Ce draq? E sănătos. Și e cu ecou, printre bloace.
O flegmă sănătoasă și lumea e ca nouă! E-he-heeei, ce vremuri! Mergeam cu blocul, la plajă. Acum, poate că punem de un grup și mergem cu feisbuukul la 9. Ce draq să facem pe străzi? Centrul Istoric e isteric, balcoanele cad, ceapa e scumpă, carnea de porc e de la solduri, din Vest, măturătorii, din Pakistan, constructorii, din Vietnam, iar qwrul babelor noastre, ridicat peste țarină. Are cine munci, nu-i așa, Dorel?! Are cine! Ce soare, în suflet! – În spirit și-n idei! – Auzi, dar cu faraonul senegalez, ce-ai făcut? – Nu, bă, moacă! Era piatra scoțiană! Aia, de-o pui la temelia casei! – Bă, Dorele! E Casă! Cu C mare. – Păi, ziceam că azi nu dăm cu mucii-n majuscule! – N-or fi majuscule, dar e Majestate! – Da-da! Vezi, șterge-te pe bărbie. – Da’ di ce? – Ai o umbră de scrum. – Ei, aș! Scrumat-am 9 din Vaslui și… – Și cu sergentul, 10. – Care-i și întrece! – No, aș!
– Iar urcăt-am pe schelă? Asta-i vreme de construit? E vreme de găjbit biletul de la loto! – Ia de vezi, că te-mbogățești pizde noapte și mă lași! – Cui, fa? Pot să scap de tine? – Ai vrea tu, Dorele! Dorela e doar una! – Aham. Un tram…vaiii numit Dorela! – Hai, mă! Chiar mă iube? Mânca-ți-aș! – Ei, aș! My ass! – Yours? MY ASS! – Bine, fa. Treci sub ghiuvetă. Îmi dai cheia franceză? –Ntz.de.mtz. – Why, bro? – Azi e cu soț. N-o dau din mână, până nu-i bleagă de tot. – Prea multe detalii, Dorele. – Bine, Dorela. Ia un autopercutor. Vând ieftin. – E cu rază medie de acțiune? – E cu ce rază vrei matale, fa, femeie! Că nimic nu te mai satură! – Da’ cu raza soarelui n-ai? – Nope. Doar cu roza vânturilor. – Dap. Cu roza vânturilor, sora vântoaselor și-a patriei cinstire! – Cin-cin, madam! Hai, urcă-te-n șa și lasă jocul cu vorbele potrivite-n vremuyri potrivnice, pentru alții. – Că bine, zici! Mă pun pe drum… – Ai belet? – Doar beret. Cum îmi șade? – C-am așa!
O zi senină, cu lumină-n sufletspiritminteșiliteratură!
Hai, bag un Cargo cu Techem și-un Cargo cu Dacăploaia! Să ne-arumcăm în valuri! (– Fă, femeie, repară ghiuveta și pe urmă, valu’malu’calu’… – Mă!)
[Aparte: –- Vezi că ai un m, în loc de n. – Ei, aș. Cine vede? Unde-s tehnoredactorii de altădată? – S-au reșapat. Au devenit detractori. – Aham. Ca și băieții veseli de pe Calea Victoriei. – Au mai îmbătrânit și ei. Ce să le faci? Acum îs apropritari de suflete, firme de cassă, bănci, pensii, chestii. – O-la-la! Specialități! Gastronomie me-di-te-ra-ne-a-nă-n aspic, din cartilagiu de rechin. – Ei, aș! De cerb lopătar. – Iar o luăm de la capăt? – Nope. Ai văzut zațul? Ți-ai ghicit viitorul cotidian? – Nu. Doar pe cel hebdomadar. – Treci sub ghiuvetă? – Ai o obsesie, my horse! – Nope. Doar o obsexie. – O dislec.s.i.e matinală? He-he-he! – Valea! – Valea, tu. Eu, doar la deal. Hai, pe-o șa și o cărare-n pădurice! – Fată, hăi! – Ce-i? – Ai luat cheia franceză? – Nope. Doar pe cea frangleză! – Bine, așa. Și aspirina săracului, că iar trage a ploaie. – Păi, ziceai că reparăm. – Ce? – Ghiuveta! – Ziceai că ai do-o! – Am, dar nu dau o ceapă refrigerată, pe nici una. – Ziceai că pui de mămăligă? – Ce să pun? Ești tu, destul! – Eu? Eu sunt Rege. Regele Soare! – Regele Șopârlă! – Huxley clonat cu Blake! – Egal LOVE!
Ah, Jim! Ahh, Morrison! – Hai, bagă și-un LightMyFire și sub ghiuvetă! – Come on baby, light my fire… – Dap. Corul sclavilor, la mizda țigăncii! – Bă, nu ești în trend. Te bagă ăștia la zdup, pentru do-o luni! – Și pentru doo lumi, dar să fiu la… Mititica!] Povestea continuă. Doar ploaia stă de șase. Undeva, departe: – 6-6! Poartă-n casă!