Rexpublica nr. 2 (2023)
e cald și bine într-o sticlă de votcă
unde crește dogoarea și se coace gândul
până devine scrum
îl răscolești cu limba când liniștea-i groasă
ca o haină de iarnă și cenușa stinsă
a scârbei
te scobești în cap
după vreo urmă de etică
dimineața vine strâmbă și strâmbă este
camera ce-și lungește pereții
să-ți dea la gioale
urli că încă ești viu să te-aștept
și te-aștept/ pentru că
eu sunt spitalul în care te internezi
cât despre
viitorul nostru comun
îți spun
seamănă cu o oală sub presiune
nu știi când de la flăcări
sare capacul pân’ la tavan
se varsă pe jos tot ce era mai bun
mă împreun cu textele mele și zic
leliță poezie cu silicoane-n vorbe și altiță
perforată de molii
tu ne-nfrățești cum se-nfrățesc
zalele-n lanț
la picioarele cititorului viețaș
ce pâine aburită este mila
și ce puțină
de-aici pân-acolo nimic nu se taie
rochie de in mulată perfect
inima / un blog părăsit
așa se destramă haloul
natura moartă
și concretețea ce dăunează
sănătății mintale de mâine
trei case
(…) casa aceea
unde-n loc de perdele
flutură suflete care nu se hotărăsc
ori afară ori înăuntru
stă goală
și casa cealaltă
căreia un meșter șugubăț
i-a așezat ușa pe acoperiș
e locuită de nori
de păsări și de vânt
a treia casă
pare bântuită de fantoma
unui mare poet
cică-ar fi fost zidit la temelie
de-acolo-ncepe măcinișul pietrei
intru-n orbita goală a unui înger
și mă prefac în ochi
de tigru
jungla își desface larg brațele
mă strânge de gât
mă învață să sfâșii
tomi sawyer
căpătuindu-se cu liniște interioară
predicat verbal predicat nominal predicat
subînțeles
arme de ucidere în masă
motor trifazic al robotelii
fără voi lumea ar gânguri și-ar lipi inimile
pe icoane
ar face din sine dumnezeu
tăceri cu stomac dilatat
unde pietrele scapără-ntre ele
și se așază domnește pe rinichi
în cartea cui să vă ascund
cărui doctor să-i cer vindecarea
și cărui măcelar cuțitul?