REXPUBLICA

Mihaela Hagiescu

„Frica transformă în realitate lucrurile de care te-ai temut.” – Viktor Frankl

Emoțiile sunt stări fizice și mintale provocate de modificări neurofiziologice, asociate variat cu gânduri, sentimente, răspunsuri comportamentale și un grad de plăcere sau neplăcere. Pe scurt, emoțiile sunt reacții pe care ființele umane le experimentează ca răspuns la evenimente sau situații.

Frica, emoție de bază, este declanșată de detectarea amenințării iminente, implicând o reacție imediată de alarmă care mobilizează organismul prin activarea unui set de modificări fiziologice. Acestea includ bătăile rapide ale inimii, redirecționarea fluxului sangvin departe de periferie către intestin, încordarea mușchilor și mobilizarea generală a organismului pentru a lua măsuri. Este bine știut că ne naștem cu doar două frici: frica de zgomote puternice și frica de a cădea. Restul fricilor le învățăm pe parcursul vieții, mediul și anumite evenimente favorizând dobândirea lor. Frica de eșec, teama de respingere, teama de ratare sau teama de angajament sunt doar câteva exemple de frici învățate.
Frica a fost un subiect pentru care filosofii și medicii greci au arătat interes, deși cunoștințele lor științifice și medicale erau limitate. Filosofii greci antici au avut multe idei și explicații pentru originile, mecanismele și rezultatele fricii și anxietății.
Epicur (filosof al Greciei antice, n. 342 î.Hr.), a fost printre primii filosofi care au recunoscut impactul negativ al fricii asupra liniștii sufletești. Cel mai mare distrugător al fericirii, crede Epicur, este anxietatea față de viitor, în special frica de zei și frica de moarte. Dacă cineva poate alunga teama cu privire la viitor și poate înfrunta viitorul cu încredere că dorințele sale vor fi satisfăcute, atunci se poate obține liniștea (ataraxia), cea mai înaltă stare.
Diogene din Oenoanda, discipol epicurean, a identificat două tipare de frică. Primul tipar se conformează înțelegerii convenționale a fricii, cum ar fi evitarea obiectelor periculoase, în timp ce al doilea tipar de frică este mai vag și are legătură cu definiția contemporană a anxietății: frica este ascunsă în interiorul nostru și nu putem fugi cu ușurință de pericol.
Filodim, un alt discipol al lui Epicur, a rezumat cauzele fundamentale ale fricii umane, așa cum sunt subliniate în primele patru aforisme din Kuriai Doxai (colecție de maxime sau zicători atribuite lui Epicur): „nu vă temeți de Dumnezeu; nu vă faceți griji pentru moarte; ceea ce este bun este ușor de obținut, iar ceea ce este groaznic este ușor de suportat.”
După Aristotel (filosof al Greciei antice, n. 384 î.Hr.), frica este durerea care decurge din anticiparea răului, este anticiparea unor boli precum sărăcia, lipsa de prietenie, rușinea, agonia și moartea. El a văzut curajul ca pe o stare intermediară între frica excesivă și neînfricarea excesivă. Un om curajos nu duce lipsă de frică, el experimentează frica, dar o învinge. Astfel, prin comportament curajos, o persoană poate atinge un grad de fericire, deoarece fericirea este practica regulată a virtuții complete.
Platon (filosof al Greciei antice, n. 420 î.Hr.) a făcut din frică antiteza speranței, afirmând că frica este anticiparea răului și speranța este anticiparea binelui.
Hipocrate (medic și filosof grec, n. 460 î.Hr.) a asociat frica cu tristețea și a recunoscut frica cronică și tristețea ca markeri comuni ai diferitelor varietăți de melancolie.

Frica a jucat și joacă un rol important în evoluția și supraviețuirea omenirii, este o emoție fundamentală necesară pentru siguranța noastră. Pe lângă faptul că oferă instinctele de supraviețuire de care avem nevoie pentru a ne menține în siguranță atunci când simțim că suntem în pericol, frica activează sistemul nervos, eliberând hormoni de stres precum adrenalina și cortizolul, hormoni implicați în răspunsul de tip „luptă sau fugi”, o reacție automată și involuntară.
Unele frici sunt sănătoase. De exemplu, dacă întâlnim un crocodil uriaș în curtea noastră și frica ne îndeamnă să alergăm înapoi în casă și să închidem ușa, aceasta este o frică sănătoasă. Sentimentul de frică este natural și ajută să ne menținem în siguranță. Însă alte frici sunt nesănătoase și total inutile. Atunci când interferează cu capacitatea noastră de a funcționa, când apare tendința de a exagera riscurile ducând astfel la inacțiune, frica este nesănătoasă. De exemplu, frica de a vorbi în public. Poate fi intimidant, dar vorbitul în public nu reprezintă o amenințare reală pentru siguranța noastră.
Înfruntarea fricilor poate fi un lucru foarte greu de realizat însă, uneori, este cel mai bun mod de a le face față.

Identificarea și gestionarea fricii

Pornind de la conceptul care evidențiază faptul că gândurile despre o anumită situație, răspunsul nostru emoțional la acele gânduri și comportamentele noastre ca răspuns la acele emoții sunt interconectate, identificarea pattern-ului de gândire din spatele emoției poate ajuta la o mai bună gestionare a fricii și respectiv a comportamentului. Cunoscând și înțelegând motivul pentru care ne este frică, putem lua măsuri pentru a ne simți în largul nostru.

*Concentrarea asupra respirației și exercițiile de respirație profundă pot fi o modalitate facilă de a contracara apariția răspunsului de luptă sau fugi.

*Frica este adesea legată de îngrijorarea cu privire la viitor, de aceea concentrarea pe momentul prezent ne poate ajuta să ne simțim în control și mai puțin copleșiți. Privind în jurul nostru pentru a identifica culorile și obiectele care ne înconjoară, acordând o mai mare atenție sunetelor și mirosurilor, ne poate ajuta să ne ancorăm în prezent.

*Yoga ajută la calmarea sistemului nervos prin tehnici de respirație controlată, promovând astfel o conexiune mai profundă între corp și minte. De asemenea, tehnicile de relaxare progresivă sau de vizualizare pot avea un impact pozitiv asupra sănătății fizice și psihice.

*Frica persistentă poate fi numită uneori anxietate dacă ne simțim în mod constant îngrijorați fără să știm de ce. Dacă descoperim că suntem în incapacitatea de a identifica declanșatorul fricii noastre, dacă frica noastră este recurentă, persistentă, intensă și interferează cu sarcinile de bază ale vieții, cum ar fi munca și somnul, următorul pas pe care trebuie să îl luăm în calcul este să cerem ajutor de specialitate.

„Faceți tot ceea ce vă sperie, până când frica voastră de ea devine mai mică decât frica de a o face.” – Eleanor Roosevelt