imagini trucate
răsare bezna dintre arborii trişti
şi culcă iarba ca o ploaie iute de vară
la casa de pe deal se naşte lină lumina
când intră maria şi lasă frigul afară
apune bezna în tăcere simfonică
dansează pe răzoarele de grozamă
maria o adună în cireşele amare
când cintezoiu-n cuib cinteza-şi cheamă
renaşte bezna când maria fuge-n oraş
se umple cerul de corbi în zbor la vânat
o lacrimă îşi odihneşte singurătatea
pe floarea albă de fragă din gândul uitat
grădina botanică
în vivaria plouă cu muguri de gheaţă
cad flori de cais pe aripa vântului
ne-am ascuns în turnul de veghe
sânii tăi în palmele mele şi spaima cuvântului
în vivaria e viaţă e joc şi e joacă
suntem cei mai frumoşi copii ai pământului
alergăm prin colivia de stele
învăţăm pe îndelete secretul avântului
în vivaria nu există uitare
maria e amprenta neştearsă a cântului
iubesc rana lăsată de tine pe inimă
cum iubeşti tu toate rănile sfântului
sonet sonat
noaptea se lasă, caişi înfloresc
fugi înapoi du-te în ceaţă
fii integru dacă faci faţă
şarpele lumii lunecă firesc
trec stoluri pe cer zboru-l învaţă
sardanapalice grădini alcătuiesc
mă hrănesc în stil mănăstiresc
cu nişte aripioare prăjite de raţă
vom intra în peştera aia platonică
am să te iubesc ca un dement
chiar dacă sunt defect de sentiment
uite cade steaua supersonică
mulţimea e cuprinsă de spaimă
regele-n piaţă abia mai îngaimă.
kenzinală
hai să ne iubim pe îndelete
simbioţii-nfometaţi să se desfete
pe sub piele şi în carnea noastră
hai să facem bolta cerului albastră
îngerii de ea să se îmbete.
hai să ne iubim în neuitare
să luăm duminici la purtare
să-nflorească stâlpii la cerdac
unde rândunice cuib îşi fac
să nu cerem nimănui iertare.
hai să ne iubim sub clar de lună
să strivim o ghindă şi-o alună
să ne învelească flori de iasomie
hai să ne iubim cu lăcomie
chiar de lumea-ntreagă va s-apună.
souvenirs d’autres temps – I
e aşteptarea-ţi blândă înserare.
oglinda din iatac ţi-ascunde faţa.
îţi vezi iubirea, o cuprinde ceaţa
şi se cufundă precum luna-n mare.
nu ştii de mai veni-va dimineaţa
privirea ta e toată depărtare
speranţa parc-abia de e o boare
ce-nsufleţeşte doar o clipă viaţa.
mi-e dor, prinţesă, dar nu sunt aproape.
venind la tine doar călcând pe ape
sau într-un zbor de şoim, ţi-aş face vrerea.
dar mi-a căzut un somn adânc pe pleoape.
în mine nu ştiu suflet cât încape.
şi nu e niciun leac de stins durerea.
souvenirs d’autres temps – II
stai lângă zidu-mpodobit cu floare
şi-o bufniţă-ţi mângâie lin hermina.
din ochii tăi a dispărut lumina
şi în obrazul tău nu e culoare.
aş vrea copacului să-i fiu tulpina
şi tu coroana să îi fii, sub soare,
dar nu trăim aceeaşi sărbătoare:
sunt eu străinul şi tu eşti străina.
parfumuri stau închise în fiole,
prin oberlihturi se aud viole,
un vis îţi pare ţie viaţa toată.
ies fluturi mii din mii din alveole,
răsar din ierburi mici ciuperci frivole.
eu n-am s-ajung la tine vreodată.
dezvăluire
în marmuri închise sunt corpuri de vis.
mi-a spus-o pietrarul când seara cădea
cu ochii mei lacomi zărindu-l abia
pe străzile strâmte din vechiul paris.
pe-atunci mă gândeam la iubiri de proscris
ce speră că-n clipa când cade o stea
în marmuri închise sunt corpuri de vis.
mi-a spus-o pietrarul când seara cădea
şi-n ceaţă-ascundea şi conturul precis,
şi vechea-amintire, şi inima grea:
de mâine, cu dalta aceasta, mi-a zis,
voi sparge-nchisoarea şi-atunci vom vedea
că-n marmuri închise sunt corpuri de vis.