Salach, 27 Iulie 2022
Otto Kruch
După ce se reîntorceau printre băltoacele fiordurilor, lotul fetelor crescute ca trestiile, cedau locurile din hoteluri, slavelor ochioase, zemoase și încăpătoare ca borcanele cu guri lacome pentru compot.
Erau tunse după moda vremii. Majoritatea se aflau în divorț și veniseră să ascundă copiii de tații beți puși pe scandal, suflețele cu păr bălai, răspunzând la un ison la numele de Jaroslav.
În fiecare oră dispăreau mucoșii, care mai apoi reapăreau tocmai când mămicile isprăveau să și-o tragă prin Ikarusurile parcate câș pe lângă pescăria aflată în inventar, ori printre corturile întinse aiurea în campingul vecin plajei.
Turiștii troscăniți dedicau melodia În Largul Mării, turistelor ce-și abandonaseră chiloțeii printre boscheți și care continuau netulburate să consume carcalete în timp ce se lăsau pișcate de fese pe sub mesele din tablă.
Pe înserat, cehoaicele își vindeau șlapii din picioare, prosoapele flaușate folosite, ușor umede, brichetele din plastic și pachetele de țigări începute. Aveau toate mărcile de bagău care se vindeau din munții Tatra pînă la Cernavodă.
Ușor, când soarele roșea, se aprindea Făclia Olimpiadei Maratonului carnal prin raiul bungalourilor și al corturilor firav întinse.
Fetele se lăsau cu ușurință cucerite de masculii clasei proletare de ucenicii virgini picați năuci la malul mării, căptușiți cu pitiriazis, uteciști frustrați și mulțimi postpuberale. Cu mic cu mare, lumea aștepta în Piața Gării, autocarele ce aduceau fetele de pe Vltava sub soarele plajei.
Veneau și rupeau ața cucului tinereilor băuți, cu vocile în schimbare și îmbătau mangă bărbații însurați veniți cu bilete prin sindicate. Aceste domnițele cu părul oxigenat se aflau la mare preț.
La urma urmelor toți meritau un pic de plăcere, un strop de fericire în rahatul ăsta de viață multilateral dezvoltată, plină de cincinale și planuri de producție. Greierii amuțeau. Împerecheații gâfâiau din amurg în noapte. Se murmurau pe la toate colțurile aluzii politice cu subînțelesuri. Se pilea rom, coniac ieftin, apoi, bine dispuși se pișau în grupulețe prin tufele de la marginea campingului, unde se spălau cu urina adunată în căușul palmei, speriați de bolile rușinoase ce colcăiau nestingherite pe „întregul litoral”.
Turistele aveau unghiile de la picioare ojate și purtau șlapi cu talpă moale, din trei straturi de cauciuc. Părul îl aveau tuns scurt în față și decolorat cu perhidrol. La spate aveau o coamă care aluneca pe umeri până spre omoplați. Călcâiele crăpate, negre de praful țărilor străbătute, târâiau după ele buci ademenitoare, puhave și ospitaliere, firea-ar ele a dracului de păcătoase.
Stăteau ore întregi prin piețe târând prin praful parcărilor pentru autocare și asfaltul trotuarelor încinse, mărfurile aduse la vânzare. Ușuratul, fetele îl făceau în grupuri de 20, arzând culturile de legume sfrijite, cu jeturile de pișoarcă zvârlite. O făceau cu o tehnică de invidiat, stând în picioare cu muntele lui Venus împins elegant înspre înainte, și cu fustițele ridicate în cap, trăgănd ca și cu compasul un curcubeu galben auriu, care țâșnea neîntrerupt dintre picioare. Cu frunze rupte de prin bălăriile drumului se dichiseau și se răcoreau plesnindu-și limbile atârnânde ale pisicuțelor încinse. Muște mici și verzui dădeau bineață mirosurilor noi sosite de pe Vltava. Apoi se pregăteau de asaltul ce urma a se desfășura într-o veselie, în miezul fierbinte al Sloboziei.
Lihnite de foame și setoase, se îngrămădeau câte două la farfuriile cu ciorbă țărănească de văcuță, ori la ciorbița de perișoare, ori la tochitura la ceaun, ferindu-se de răul sleielii fierturilor, cu câte-un Doicoi Albaștri la deț, pe care îi parașutau între amigdale pe stilul smuls.
Sătule, turistele își răcoreau picioarele umflate în apa rece a cișmelei aflate lângă plăcintăria orașului. Ciripeau vesele în limba lor șâșâită, trăgând abitir fum din țigări lungi și aromate, la care oricare dintre noi am fi râvnit.
Aici la câmpie în peisajul gri al străzilor scufundate în praf, le vindeau înainte de îmbarcarea în autobuz, gestionarilor cu mangoți, aprozaristelor, frizerilor și șchiopilor, asistați de mulțimea de gură cască ruptă-n cur, apărută de nicăieri, costume de baie sintetice, sutiene Triumph albe și negre, numere mari și enorme, ciorapi chiloți de culoarea pielii, fără fir, gumă de ros, cunoscută în zonă ca ciungă, ori țigări de bubblegum, cafea INKA, Kawa, Kentane lungi, ciocolăți topite și pilule antibaby pentru cinci ani consecutivi.
La plecare autobuzele demarau în trombă, apoi se opreau din nou pe marginea drumurilor, epuizate să-și cumpere câte un pepene, o caisă sau un strugure, un fruct colea, ceva.
Closetele cu canalizare, de la casele mai fățoase, erau apreciate și căutate de turiști.
După ce se ușurau pe cinste, oaspeții erau omeniți de românii deschiși și prietenoși, răcorindu-i înainte de reîmbarcare cu câte un pahar de sirop făcut în casă și sifon ținut în pivniță la rece.
Familiile ospitaliere se alegeau cu câte un cadou drăguț, de la hârtie igienică roză cu motive florale, ori două trei fire de țigări ungurești, un mic bibelou de calitatea a doua, cu chipul Sfântului Vaclav ușor ciobit. După încinsa vară pragheză, un an sau poate doi ani la rând, pe porțile gospodăriilor se arborau pancarte sub formă de prapori, scrise de mână, bilingv: Așteptăm cu drag cehoaicele și domnii la WC. Hârtie gratis. Těšíme se na přivítání českých turistů na toaletě. Papír k dispozici zdarma.
Nevăzuți de ochii securității, pe sub bolțile cu viță, turiștii schimbau coroanele cehești cu leii ce urmau să-și dea curând duhul.
Praghezele erau comerciante înnăscute, iar macheala o aveau în sânge. La capitolul tras la măsea te băgau sub masă. Rezistau la orice combinație de băuturi. Fetele îți cărau de ciugulit la cort, ciordeau pâinea rămasă, crenvurști și ouă fierte. Erai hrănit ca un sfânt, erai dezmierdat.
Noapte de noapte erai devorat bucată cu bucată. Adolescenții care încăpeau pe mâna cucoanelor, încetau să se mai dezvolte ori să crească în înălțime, pe toată perioada sejurului. Băieții de clasa a opta, trăiau cu frica orbirii prin corturi și closete, râvnind la sânii slavi. Praghezele nu oftau și nu gemeau. Nici Vltava nu plânge. Karel Gott cânta de rupea: Můj bože, můj bože. Fiala filma Limonadovy Joe.