Abie Elena
Un licean, acum cam vreo 3-4 ani, mi-a definit legislația noastră: „doamnă, parcă legea americană și cea franceză au făcut un copil handicapat, pe a noastră”.
Avocat de succes, profesor la Universitatea Dimitrie Gusti, arbitru la Tribunalul de Arbitraj, autor al mai multor volume de practică juridică, scriitoare și iubitoare de artă, mereu o prezență entuziastă și frecvent întâlnită la evenimentele culturale din Ploiești și din țară, Cristina Dobre are darul de a modela mentalități, de a spune lucrurilor pe nume și de a ținti acolo unde este o provocare.
Una dintre marile pasiuni ale Cristinei este să lucreze cu tinerii, să realizeze proiecte în care să îi implice și să îi încurajeze către activități sociale, ceea ce este echivalent cu a direcționa destine. Chiar dacă aparent tinerele generații se arată reticente la subiectele de moralitate și legalitate, Cristina ne-a explicat că adolescenții sunt interesați și receptivi. Contează cum îi abordezi: * Cursurile mele nu sunt clasice. Te invit să asiști la o oră. Sunt interactive. Întotdeauna plecăm toți de la o idee, apoi o desfacem, ca pe o ceapă și ajungem la esența cursului. Copiii au nevoie să cunoască legea. Le explic faptul că de la mersul pe role, până la mersul cu mașina, de la consumul de droguri, la bullying, pot deveni contravenienți sau chiar cu probleme penale. Mă bucur să văd interesul copiilor pentru acest proiect.
Unul dintre proiectele pe termen lung este acela care privește predarea educației juridice în școli, pentru care Cristina Dobre a conceput propriile cursuri și propriul manual: * Este un proiect ale cărui baze le-am pus acum opt ani, împreună cue Universitatea «Dimitrie Gusti». Temele propuse de mine sunt extrem de diverse. Am dorit să-mi introduc copiii (așa le spun eu elevilor mei, „copiii mei”), în lumea magică a justiției. Am perfecționat de la an la an, manualul, ținând cont, extrem de mult de dorințele copiilor. Cele mai interesante cursuri sunt cele despre drepturile și obligațiile lor. La un curs, un puști, mi-a spus că el nu vrea obligațiile, el vrea doar drepturile. Și acum zâmbesc când îmi aduc aminte de mimica lui din timpul orei.Un licean, acum cam vreo 3-4 ani, mi-a definit legislația noastră: «doamnă, parcă legea americană și cea franceză au făcut un copil handicapat, pe a noastră». Momentele astea trebuie extrem de bine gestionate în clasă, altfel pierzi interesul copiilor. Totodată, în sinea mea, mă amuză tare mult și mă bine dispun. Îmi place când ei singuri caută răspunsuri, și poate chiar le găsesc.
Cristina a participat la numeroase conferințe naționale și internaționale pe teme juridice, cât și cu teme de sociologie și filosofie. Iată cum se împletesc aceste domenii în proiectele ei și cum reflectă modul său de a aborda prezentul, în contextul provocărilor sociale și globale care au loc astăzi, al schimbărilor și al incertitudinii viitorului: * Păi tocmai diversitatea asta îmi dă puterea de a continua proiectele avute și de a începe altele noi. Este destul de greu, dar îmi place. Nu există nu pot, există nu vreau! Așa că, și atunci când am o piedică, o julitură mică, mă ridic, mă scutur și o iau de la capăt. Pentru tinerii mei, trebuie să duc la bun sfârșit orice proiect pe care mi-l schițez.
Am întrebat-o pe Cristina ce o motivează să fie atât de activă: * Într-o societate din ce în ce mai superficială, în care plăcerile se rezumă doar la condiția materială, avem toată îndreptățirea să privim cu scepticism viitorul. Consider că pentru a ne clădi un viitor, este nevoie să cultivăm și să șlefuim tânăra generație, punând ca piatră de temelie adevăratele valori și principii pe care înaintașii noștri le-au transmis până la noi. Recunosc că marile realizări le-am avut alături de tineri. Am copii care mi-au călcat pe urme. Îi aștept în cabinet – Sabina, Andrei, să-mi fie asociați, alții au venit deja – Mihnea, Oana. Andreea este chimistă, Remus urmează cursurile de criminalistică la o universitate din Regatul Unit. Lista este lungă. Uneori mi-e tare dor de ei și nu știu cum se face, dar măcar unul mă sună sau îmi trimite un mesaj, cu câte o prostioară, iar pentru mine este esența! Esența vieții! Tinerii din ziua de astăzi, deși par a se fi îndepărtat de moralitate și de legalitate, sunt receptivi la învățarea de calitate. Dacă ai răbdarea necesară să lucrezi alături de ei, cu ei, poți crea minuni. Eu lucrez, câteodată, cu grupe mixte de vârstă. Să știi că este tare frumos, când liceenii îi ajută pe cei mici. Am sentimentul că las ceva în urma mea.
Cristina Dobre se exprimă și prin literatură, dovadă fiind cele două volume: * Pasteluri – de poezie , dar și proză scurtă, Jurnalul pietrei filosofale, ambele tipărite în 2021. Am lucrat la aceste proiecte tot cu copiii. Cu elevi ai Colegiului de Artă «Carmen Sylva» din Ploiești, sau de la UTF București, care au ilustrat volumele. Banii strânși din vânzarea acestor volume au fost donați altor copii, de la un club sportiv («Ambiția Mădălin»), care ne-a dat câțiva campioni mondiali în domeniul artelor marțiale. Îmi place să spun că volumele nu trebuie privite ca volume de poezie sau proză, ci mai de grabă ca albume de artă. Desenele și picturile copiilor au făcut ca minunea să capete viață. Acum am în lucru o carte nouă de proză, a cărei sursă de inspirație este o poveste reală de viață , întâlnită de mine dintr-un dosar. Desigur, ilustrația va fi făcută tot de copii.
Schimbarea mentalităților este un proces complex, iar Cristina a înțeles că educația se face prin exemplul personal și experiență directă: * Este adevărat că iubesc frumosul. Iar frumosul îl găsești în artă și arta o găsești în orice domeniu: pictură, juridic, iar bunul meu prieten, artistul plastic Walter Paraschivescu, spunea că muzica este arta artelor. Deci, iubesc mai ales în muzica. Un tânăr m-a întrebat de ce tot investesc în artă. L-am invitat la câteva expoziții. La plecarea de la Bienala organizată de Muzeul Județean de Artă, l-am întrebat: Vezi de ce investesc în artă și în artiști? Ai înțeles? Puțin năucit, s-a uitat la mine, stingherit și mi-a spus: Da, acum înțeleg. Este atât de frumos și îți dă o stare sufletească de bine, încât crezi că deja stai lângă Dumnezeu. Așa mă încarc eu! Merg lângă Dumnezeu!
Și cum anul este abia la început, se aștern înainte destule proiecte care să se materializeze: * În general nu vorbesc despre proiectele mele înainte să le încep, dar tu mă provoci acum. Știi, urbea noastră se află sub egida #Capitala Tineretului, în 2024. Alături de mai mulți colaboratori, am început un proiect tare drag sufletului meu. Bineînțeles, tot cu și despre tineri. Pe categorii de vârstă. Pentru clasele primare, obiectivul este să descrie Ploieștiul așa cum pot ei, prin pictură sau prin eseuri. Pentru gimnaziu, tinerii vor pune Ploieștiul în penița lor, așa cum îl înțeleg ei, sau așa cum l-au găsit în povestirile sau istoriile cu Caragiale. Pentru liceu, dorim ca în cadrul unui proces simulat sau a unui debate să lăsăm tinerii să se exprime. Tot cu copiii, aș dori, ca alături de UAP și de organizațiile implicate, să facem diferite ateliere. În decembrie 2023, cu copiii de la «Inter Act», am avut un prim atelier de creație de globulețe la «Cafeneaua lui Caragiale» și unul la «Biblioteca Nicolae Iorga». Sper să aduc cât mai mulți tineri în proiectele mele. Despre scris, da, am în lucru ceva proză și, de asemenea, o carte juridică. Sper ca până în vară, măcar cartea juridică să vadă tiparul. Proza, poate, în toamnă. Depinde și de disponibilitatea copiilor.
Ce mă motivează: Fericirea de pe chipul oamenilor. Poate că eu nu știu să-mi exteriorizez sentimentele prea bine, dar sunt foarte fericită cânt văd chipuri fericite.
Ce citesc: Orice, literatură bună să fie. Dar trebuie să recunosc că, de fiecare dată, mă întorc la prima mea dragoste, istoria.
Ce muzică ascult: Ei, depinde de starea mea de spirit. Spre exemplu, dacă ajung supărată de la instanță, ascult Simfoniile lui Beethoven, dacă am ceva de lucru, ascult muzică de relaxare, dacă vreau să mă binedispun, tango sau vals.
Ce mă emoționează la oameni: Sinceritatea. De ce? Este greu de găsit! Și când descopăr un om sincer, realmente mă emoționează.
Ce mă mai emoționează: Oamenii frumoși, în tot.
Foto din arhiva personală.