Iunona Moisescu
Fie două numere raţionale, x și y, x≠y≠0 sau x, y ϵ R٭,
În matematica limbajului poetic atribui lui „x” valoarea „poezie” și lui „y” valoarea „moarte”.
Aș veni cu prima întrebare: au ceva în comun cele două valori?
Dacă matematic răspunsul este clar negativ, ne ocupăm de analiza lor din punct de vedere poetic:
Tu ce crezi că este poezia?
Poezia este… (Formulezi propriul răspuns sau soliciţi răspunsul publicului dacă există).
Unii spun că poezia reprezintă o creaţie artistică alcătuită din cuvinte și sunetele lor, din sensuri și înțelesuri, a căror vibrație îți pot comunica mesaje – idei și mesaje – emoţii, dacă le cuprinzi precum claviatura pianului primește atingerea degetelor unui virtuoz.
Există, bine-nţeles și excepţii, care indiscutabil întăresc regula:
- poezia intitulată TĂCERE (se face o pauză, aștepţi câteva secunde, privești ceasul) care conţine o pagină imaculată, este poezia pe care o cauţi sub mormanul de alb al paginii și o asculţi, iar ea îți vorbește diferit… în funcţie de locul în care te afli: prin sunetele tastaturii colegului de serviciu, dacă te afli la birou, prin zgomotul mașinilor de pe bulevard și al frânturilor de conversaţii care ajung până la urechea ta, dacă te relaxezi pe o bancă dintr-un parc din oraș sau, pur și simplu, prin vocea gândului tău. Dar știe cineva oare care este „Adevărata tăcere”?
- poezia alcătuită dintr-un singur cuvânt, cum ar fi poezia al cărei text este cuvântul „dor” sau cuvântul „fraţi”. Cât de complexă este poezia alcătuită din cuvântul „Cuvânt” (pauză) sau „Dumnezeu” (PAUZĂ)! Sunteţi de acord?
Am scris (dacă citești pentru tine)/am recitat (dacă citești cuiva) deja cinci poezii până acum…
Dar moartea ce crezi că este?
Moartea este… (Se respectă instrucţiunile aplicate primei valori).
Unii spun că moartea marchează momentul în care o fiinţă părăsește această lume.
În afară de punctele de suspensie, ai putea spune că nu au nimic în comun.
Nu am auzit răpunsurile tale/voastre,
Dar apreciez că
Poezia și moartea au ceva în comun:
Infinitul,
Fie cu „-”, fie cu „+”, valenţe asociate prin raportare la starea de bine.
Când intri pe tărâmul lor simţi că trăiești cu adevărat…
Nu mai există limite,
Nu mai există trup: trupul poeziei devine ideea, iar trupul fiinţei dispare…
Eternitate cât vezi cu ochiul…
Sufletului.
Fie „z” alt număr raţional, z≠x≠y≠0, căruia îi atribui în limbajul poetic valoarea „suflet”.
Revin la întrebări, v-aţi obișnuit de-acum:
Ce este sufletul?
Nu știu pentru tine/voi ce este, pentru mine însă simbolizează un cuvânt-poezie, o poezie a lui Dumnezeu, a Vieții, pe care Însuși a semnat-o când a decis să te/vă trimită aici… la viaţă.
Sufletul este bătaia de inimă a veșniciei într-o bucată de lut…
Ce paradox că încă ne mai este frică de moarte!
Moartea moare dacă nu o hrănim în poezia Vieţii…
Dragostea este respirația Raiului.
Fie „dragostea” valoarea cu cea mai înaltă și profundă vibrație a vieții, care în matematica Vieții este egală cu Dumnezeu. (vezi Corinteni 1:13)
Poezia sufletului este dragostea.
Acestea sunt datele exerciţiului…
Care este întrebarea?
Întrebarea este… (spune tu!).
Eu aș zice: da sau nu?
Lasă un răspuns