Rexpublica nr. 1 (2023)
NECUNOSCUTE
verdele
din camera de zi
verdele de Paris
vizibil
în zile senine
din vârful Turnului Eiffel
asociat
cu o stranie aromă,
de vanilie Bourbon
(nimeni nu se gândește că
înainte de a deveni suverana
parfumurilor fusese orhidee)
albastrul
din dormitor
Paradisul,
pe care cineva îl ține închis,
accesul fiind posibil
în ocazii
ieșite din comun
albul
din bucătărie
pudră de caolin,
cineva știe că este aceeași
în medicină
sau ceramică
numai auriul din terasă
împletit în patru, apoi în trei
nu seamănă cu nimic,
(nu este soare)
nimeni nu știe
nu se știe
ERMETISM
tu
ești cea care
merge repede, zise,
Macabe, îmbătrânită, și ea
sau
vrea să pară așa
celor care beneficiază
de serviciile ei, clientul înainte
de toate…
pe vremuri venea,
lua ceea ce îi trebuia, apoi
pleca în lumea ei. acum stă tot
timpul
cu mine, se așează
în fața mea, pe un scaun,
caută cu privirea în gol, repetă
mișcarea
cu obsesia de a nu
pierde ceva, pune mâna,
(rece) pe umărul meu, sincer,
îmi face bine,
mă gândesc că a venit
scadența chipului, corpului,
integrate anchilozei funcționale,
nicio amintire
despre fata exuberantă,
care în loc să meargă, dansa,
în loc să mănânce, bea cot la cot
cu bărbații, și,
ei, printre fumuri de
carpați, simțeau că s-ar putea
îndrăgosti de ea, era doar o aparență,
ea
fiind,
pe cât de anostă
pe atât de ermetică.
ÎN AC DE PĂR
punctul cel mai ascuțit al curbei
în ac de păr
locul în care se face legătura
dintre viraje
în care, linii care nu sunt drepte,
aproape par
și gradul ridicat de periculozitate
necesită
indicatoare cu dublă semnalizare
pe un panou fluorescent,
vizibilă,
o săgeată amenințătoare
indicând la dreapta
cu inscripția următoare:
ÎN AC DE PĂR ENERGIA ESTE GRATIS,
POSIBIL RISC DE SUPRAÎNCĂRCARE!
ATENȚIE, PERICOLUL ESTE MOARTEA!
oamenii stau la rând
în mașinile Tesla,
așteaptă să facă plinul
de curent electric,
(cine ar fi crezut că unitatea internațională
pentru inducția magnetică va fi tranzacționată,
de un impostor, la bursă?!)
circulația este dificilă,
un grup
de velocipediști
a decis
să nu le permită
trotinetiștilor
să se bage
în față
protestul este susținut sonor
cu vocea, (sloganurile urmează),
firește, cu tube și saxofoane
electricitate=transport!
electricitate statică= Van der Graaf!!
electricitate gratuită:fulgere și trăznete!!!
IEPURELE DE APĂ
clopotul timpului
sună strident
a toacă bătută pe
șină de tren
se întâmplă ceva
nici familiar, nici străin
înțelegerii îi lipsește subiectul
conexiunile dintre cuvinte și
gânduri, obositoare,
poate, cutia cu scrierile
secrete să conțină
viitorul revelator
așteptându-l, orfanul
surdo-mut, îl imaginează
prin curioasele semne
trimise văduvelor în trecut…
clopotul timpului
sună strident
a toacă bătută pe
șină de tren
se întâmplau
lucruri ciudate
în primele zile
ale anului
Iepurelui de Apă
ajunsese lumea
să vorbească
despre… poezie
la metrou, în stație
cărțile de poezie sunt
zombii din hârtie
au invadat viața, încât
librăriile le stivuiesc
ca pe cărămizi și
librarii, disperați, roagă
insistent pe poeți:
nu mai scrieți versuri,
n u m a i s c r i e ț i!!!
bine ar fi fost ca poeții
să schimbe cuvintele potrivite
pe derivate și verbatim,
să lase baltă juxtapunerea,
metafora și asonanța
să înțeleagă că sunt responsabili
de acest stoc reprezentând,
toată lumea știe, un risc teribil de…
c o n t a m i n a r e
(și, contaminarea cu versuri,
duce la schimbare de sens)
poetul ascultă
cu urechea lipită de șina de tren,
rece ca albastra Rigel
nu știe în ce an suntem și nu-l
interesează
ce se spune în stație, la metrou,
adună ultimele
gânduri, penița ascuțită ascunsă
la piept, gata
să înjunghie hârtia palid-șifonată,
el știe că,
s e a p r o p i e!
clopotul timpului
sună strident
a toacă bătută pe
șină de tren
FĂRĂ IMPORTANȚĂ
pompa de alimentație enterală
a pământului
setată să furnizeze în continuu
mâncare și apă
nu mai poate asigura starea de
plin și bine
nu funcționează nici intermitent
o posibilitate
de a prelungi viața într-un mod
recunoscut, acceptabil
pompa dătătoare de hrană direct
în tubul digestiv
al pământului este branșată, piesele
componente
sunt intacte, pur și simplu refuză
să anclanșeze,
nu dă mai departe, rupe contactul
se stinge
ne stinge unul câte unul duios și încet,
ca un cântec de leagăn
îmi aduc aminte lucruri fără importanță
(câte farfurii
am spălat într-o viață sau de câte ori
am înghițit
paracetamol, se știe, toxic pentru ficat)
privesc,
detașată, sfârșitul ineluctabil al ultimului
ținut de cernoziom
devenind stratul de praf purtat de vântul
excesiv de cald
pe deasupra viitoarelor noastre schelete
inutil să dai cu pumnul în mașinărie
modelul acesta
fusese conceput să răspundă la fapte,
nu, la violență