Rexpublica nr. 2 (2023)
Fecund
Neantul
fecund
ca un paing
în singurătatea
de o sută de ani
a unui castel medieval
Cascada de şampanie
Oraşul este un amfiteatru în jurul golfului.
Jos – faleza, cu hoteluri, vile, terase
mai mari, mai mici. Apoi,
un munte alb de calcar
ca un brâu argintiu la
mijlocul amfiteatrului.
Deasupra este oraşul vechi al
amestecului armonios de bulgari, tătari, turci,
români, ţigani, evrei, armeni…
În amurgul de septembrie,
în curtea mică a lui Simion cel bolnav de trei ani şi
cel cu casa totuşi sub brâul alb de calcar,
de pe muntele alb se prăbuşeşte lin
o cascadă de şampanie curată, aurie.
Rude, prieteni, vecini
vin cu vase mai mici sau
mai pântecoase să strângă
nobila licoare de aur.
„E semn bun!”
prezice un bărbos armean octogenar.
„Sigur că e un semn bun!”
i se răspunde.
Hm! E semn bun!
Când soarele apune cu totul
la colţul muntelui argintiu,
cascada de aur e tot mai subţire,
ca finalul unui urinat de viţel,
iar Simion cel bolnav de trei ani
pleacă definitiv din curtea lui mică,
plină de oameni bând fericiţi
şampanie spumegândă.
Simion se stinge încet
dar definitiv
cu un zâmbet amar pe buze.
***
Iese din mare
cu sânii lăsați
ca două cimpoaie
golite de cântec
Zi și noapte
Ziua are dimineață, amiază, seară și noapte.
Dimineața are amiază, seară și noapte.
Amiaza are seară și noapte.
Seara are noapte cât cuprinde.
Noaptea e fericită în negura ei discretă și creatoare.
Chei
La poarta neagră a neantului,
paznicul cărunt
armat cu mii de chei de
jur împrejurul mijlocului lui. La
chei te uiţi, la mulţimea lor,
ultima ta speranţă deşartă.
Neant.
Un tot
Neantul cel mare înghite neantul mijlociu
neantul mijlociu îl cuprinde strâns de tot
pe neantul cel mic
care e mai mare
decât neantul cel mare
Ca nouri lungi
În zori, pe deasupra
cartierului de la marginea oraşului,
plutesc sicrie de carton
ca nouri lungi pe şesuri.
Vine o vreme
când deja e târziu în lume şi
omul se îmbracă în întuneric
ca-ntr-o cămaşă neagră şi
pleacă uitându-se numai înainte.
Carton
Un sicriu de carton
pe un catafalc de carton.
Pantofii locatarului sunt
de carton presat,
cureaua pantalonilor
de carton…
Mortul, încă înainte
de a fi aşezat în groapă,
începe a se destrăma
în foi subţiri,
aproape transparente,
de carton.