Harun Mazlam
După incidentul cu tovarășa educatoare am prins ură și ciudă pe ea pentru că m-a părât mamei și pentru că am fost urecheat și făcut ca la ușa cortului, totul fiind din cauza ei că nu și-a ținut gura! Off with her head! Atât am avut de zis!
De notat că fiecare am tras învățăminte din „nefericitul” incident de la grădiniță. Mama a înțeles într-un final că trebuie să se apuce serios de învățat a face dulcuri din ce în ce mai sofisticate, iar eu că trebuie să simt ce înseamnă „dulcele gust al răzbunării”.
Eu nu sunt un om rău de fel și dezamorsez pe cât pot eu de bine orice moment tensionat, dar faptul că eram un puști și fusesem părât, m-a ars la buzunar. Vezi, de sărbători, noi primeam bani și cum sunt minoritate religioasă, jucam la două capete și încasam de patru ori într-un an. Target: bicicleta Pegas, care se plia și mai era și portocalie! Target ratat! Vina?!? Exclusiv a mamei!
A trecut vara, a trecut toamna, eu stiam una și bună: sfărâmătoarea de visuri trebuia să plătească cu vârf și îndesat! Și a venit iarna cu minunatele sărbători cu Moș Gerilă („Moș Crăciun” pe vremea lu’ nea Ceașcă).
Și iar suntem întrebati ce poezii am mai învățat acasă cu parinții sau de la bunici. Eu, ca săgeata la război, cu mâna sus, fluturănd-o că stindardu’-n vânt.
Cea-care-nu-va-mai-fi-numită a simțit ceva în aer și nu m-a pus primu’ să zic poezia. M-a tot ocolit, au vorbit până și cei care nu scoteau o silabă în tot restul anului, dar pân’ la urmă n-a avut încotro și mi-a dat cuvântul.
Pân-aici! Cu avânt muncitoresc, m-am pornit:
„Moș Crăciun cu paiu’-n cwr,
Fuge noaptea prin păduri,
Vântu’ bate, paiu’ iasă,
Moș Crăciun fuge și beasă!”
Gata! Dulcele gust al răzbunării…
Vine și ora cinci după amiază, mama e trasă pe dreapta, din nou regulamentar, a schimbat culorile curcubeului la față, m-a luat de mână, n-a zis nimic și am pornit spre casă. Acum, eu o știam pe tătăroaică că-i a dracu’ și mi-era frică. Imi făceam scenarii cu ce-o să-mi facă și încercam să mă pregatesc de ce era mai rau, că doar se știe cum e, fiecare avem o ierarhizare a metodelor de educare… Vai de capu’ și de zilele mele! Dar, ca prin minune, am scăpat fără nici cea mai mică mustrare, eu! Cu Nicușor, vecinul, izvorul nesecat de poezii neapreciate, lucrurile au stat ușor diferit.
După ce s-a luat mama de viața lui și i-a zis câte-n lună și-n stele, Nicușor a concluzionat: „Tătăroaico, ascultă la mine: alea-s niște tute fără umor! Mai du-le o tavă cu baclavale și fă-mi și mie una că-s tare bune!”