Rexpublica nr. 3 (2023)
șah la nebun
am tabieturi de domnişoară bătrână
pe care mi le desfăşor ca pe-o tombolă
cu surprize
spre disperarea tuturor:
îmi place să mănânc și
să-mi beau cafeaua în pat
să dorm la prânz
vorbesc puţin
îmi place singurătatea
mama spune c-o neglijez
că n-am niciodată timp pentru ea
şi-atunci
îşi mută supărările pe câte-o bancă din parc
am şi-o viaţă zbuciumată
sunt într-un continuu du-te-vino
casă-serviciu serviciu-casă
încerc să scriu câte-un poem zilnic
de frica uitării
dar câteodată inspiraţia e seacă şi uscată
ca o femeie la menopauză
altădată mă terorizează
mă loveşte peste ceafă
până scuip versuri ca o femeie gravidă
sunt într-un continuu du-te-vino
casă-serviciu serviciu-casă
unii mă consideră
nebună
de pe bluză mă privesc fix
doi ochi de păun
*
toată viața am făcut fapte bune
am hrănit porumbei
am salvat câini aruncați la gunoi
și pisici abandonate
am spălat copiii altor femei
și m-am ferit de alți bărbați
am fost femeia hachiko
devotată până la sacrificiul suprem
și ce mamă bună am fost
în fiecare zi mi-am scos copiii la aer curat
până ce fețișoarele lor
deveneau roz și fragede ca piersicile timpurii
și cu toate astea
n-am reușit să fiu atât de subtilă
încât să mă feresc
să mă vezi cum sparg între dinți cu poftă
în fiecare seară pastila de prozac
ca pe bomboanele mentolate