Rexpublica nr. 4 (2023)
ziua puţinului barbar
din casa de pământ iese un om de pământ
cu privirea de pământ cu glasul de pământ
vor să-l sape vor să îngroape în el arzând
tot dorul hăcuit şi scurs pe întregul pământ
să-l tragă de limbă în grindă
până sar cuvintele de pământ
pentru a se face scară la cer
privirea pasăre să i-o întindă
să dezlege cuvintele de pământ
arcuind un alt zbor stingher
odată ascunşi monştrii dintâi
se vor mai potoli din hai-hui
dacă nu vor mai fi ai nimănui
la urmă îi vor planta un gutui
eu întotdeauna înainte să mor
mă pozam cu câte un rege sau o regină
să mi se pară moartea mai civilizată
numai bună să-i fac ode din grimase de carton
ave tu de la balcon vin și mă mai
gudur o dată în minunea ochilor tăi
boțindu-ți prezența mâria ta cea mai
ilustră fumigenă din tot neamul de epave
regină rege paracetamol ori aspirină
n-ai voie să te bucuri
în loc de zâmbet pune puncte de suspensie
trage umbra peste tine să nu baţi la ochi
eşti uşor şi subţire de luat în cătare
poţi fi confundat cu o scamă
când te plimbi prin toamnă ca frunza
mai ales că ţi-ai lăsat verdele la-ntâmplare
chezaş în privirea pisicii vagaboande
care din când în când te povesteşte
în ghemurile ei de vise slobode
periodic popoarele lumii donează sânge
fac coca aceea frumoasă de pământ să tresalte
în spiritul îmbogăţirii universale să dospească
donează şi organe pentru refacerea unor
părţi ale mecanismelor care au uitat să mai
apuce să mai umble să vadă să vorbească
odată la un cârd de vremi lumile sunt sleite
pentru a îngroşa cu majuscule matricile esenţiale
din care răsare perfecţiunea ce nu e a noastră
când cu menghine cât potcoava alergării de foc
sunt mutate din perspectiva uzurii năclăite
vieţile iar conclavul morţilor larg gura îşi cască
anatomică
în podul imaginii ne facem fabrică de umbre
să-i dăm fiinţei ce caută a înţelege fără rost
scoatem din paranteze iluzia dimineţii
o punem pe foc să trosnească opac
grenada clipei peste cercul deschis
încercarea de-a ne cuprinde pe toţi
din blidul cu greieri surzenia bate toaca
lumea-i o alimentară goală și roasă
de-un șobolan împlântat în creier
la fiece capăt al liniei din palmă
deocheată de miraj cu munţi şi văi
până și vorbele ajung de mâncare
înfometații își smulg unul altuia
ceara din urechi o mestecă feroce
ca pe mentosan ca pe tutun
din mătreața cerului și alte firimituri
facem o porție zdravănă de provizii
pentru surzii neajunși la talanga
erudită a mesei celei de taină
tot mai rece-n cerul gurii te strig
pe numele tău foamete
slobozim de la frigider dimineţi congelate
ni le punem cravată defilăm cu ele prin şanţ
ne aplaudă ciorile le plac stârvurile făloase
care nu-şi mai cârpesc penele de memorie
în pungi de-un kil găsim îmbălsămată teoria
fericirilor suprapuse din lipsă de un timp
credibil asortat la aripi din maţe de broaşte
pe google căutăm câte-un orizont potrivit
filosofi cuantici adepţi ai ciorapilor găuriţi
cu minţi opărite de la exagerări cu japca
poate splendoarea serii va fi mai pe înţeles
trasăm o dâră de miere pe-o mare de rahat
în cuptorul cu microunde scos din priză
istoria e-mpinsă cu picioarele înainte
mi-ai scos îngeri în faţă dar am crezut că-s demoni
cineva le pusese copite şi o garderobă de metal
nu ştiam că e un exerciţiu de apărare firească
după experienţele trecute în catacombele firii
unde oamenii sunt strecuraţi printre lepre şi lichele
acum magazinele cu îngeri sun ferecate sub slavă
şi nici nu se mai fac licitaţii în cabine de probă
de unde mai iau coşul minim de produse îngereşti
dă-mi Doamne îngeri veritabili să le număr izbânzi
nu încălţările şi penele care pot să tacă ori să mintă
precum coasta greşită în slujba nenorocului
dacă dai la o parte învelişul realităţii
cum ai nărui un clopot rudimentar
cu multe muchii şi sensuri giratorii
rămâne o pasăre oarbă surdă şi mută
captivată de zborul pe care nu-l va
pricepe niciodată ca o prelungire a ei
/ potrivit manualelor pentru zbor
interpretabile în cheie symbol /
doar o simplă cel mult desfătare care
o îngroapă în singurătăţi ca în porunci
acea pasăre însăşi teama de a fi
pe o geometrie a nevăzutului
prin aria contingentă sălbăticiei
cu compasuri și cu echere alese
fostelor biblioteci de impresii
la formarea pătratelor perfecte
din boabe de tragere la sorți
ne învrednicim privirea și colții
să scoatem animalele din noi
la o plimbare prin cărțile junglei
ridică mâinile în formă de crengi
pentru a simţi prin venele tale ce înseamnă
un anotimp în care încolţesc amânările
sufletul zglobiu cum se întoarce în arest
mai amorţit după otrava libertate
vei semăna tot mai mult cu viermele dintr-un
măr pe care nu vrea să-l culeagă nimeni
un măr tabu dintr-un copac al înţelesului
calm în înfruntarea cu nimicul
ce-l aşteaptă în marginea dezastrului iminent
– iar dacă eşti eficient într-o cursă a răbdării
niciodată până acum dusă la bun sfârşit
te vei înscrie la premiul nobel pentru
parcarea interzisă
la noi în parcul industrial
s-a deschis o fabrică de impresii
cu o carte de onoare
crescătorie de abţibilduri
şi magazin de medalii
dincolo de imprimeria de şoareci
chiar lângă uzina de greieri
sunt deversate de aici
minţi obosite care apoi
fac ochii mari de iepure
sau de broscoi
ca şi cum ar alerga pe câmp
eu merg pe aici
doar ca să învăţ mersul
pe aici respir numai
pentru a şti aerul
privesc spre a deosebi
fiinţa de umbră
mănânc şi beau doar
pentru a mă convinge
că am gură gât un burdihan
şi maţe iar mai jos un stâlp
de telegraf şi-o crestătură
pentru a da de veste
despre posibilitatea vieţii
registrului agricol
nimic însă nu e mai tare
decât un cuvânt
ce dezleagă înţelesul
de la căruţa ideii
să umble liber
într-un colţ de sare s-a înţepenit o stea de pâine
lacrima îşi simte ochiul fereastră şi se zbate
nu mai vrea să tacă în clipe de postav ponosite
clădeşte catedrale în formă de potcoave
în icoane crini imperiali se învoiesc cu sfinţii
să treacă pe numele lor degetele luminii
din erori strategice pornesc priviri de fugă
dezleagă-mă de vise
ia de pe mine pânza de paianjen în care
se prinde până se descompune lumina
în tot felul de particule echivalente
grăunţelor pe care le numără tăunii înainte
de a face praf ultima speranţă a miezului
zilei de a se tălmăci fermecat în pâine
după ce întrerupi circuitul acesta echilibristic
în care s-au prăpădit neamuri de realităţi
din urma unui orizont împuşcat cu sare
taie o panglică de înduioşare a sinelui
unui dumnezeu necunoscut nouă celor
veniţi prea târziu la cina cea de taină
în podul lumii uită-te prin arhive
care mai cântă dureros din sprâncene
ce-a mai rămas după ştergerea
tablei înmulţirii şi a celor zece porunci
vezi dacă mai e vânt pentru păsări şi
vezi dacă a mai rămas pământ şi opreşte apa
dar înainte de asta dezleagă-mă
de fluturi de zmee-ncâlcite
şi de îngeri dezleagă-mă
şi prinde de clanţă o toartă
nu deranjaţi! catastrofă în progres
toamna e infinitivul lung
ca o haină purtată până se
rupe închipuirea de paradă
doar cerşetorie cu ciucuri
ca mătura vrăjitoarei ce bate
în blide de aur să sară valuri
de poame şi de cucuruz
se întinde până la muntele
trasat pentru a încurca târgul
cerului cu câmpul cu marea
ne ajunge cât trăim orbeşte
să tot sunăm din frunză
marsillieza târziului profund
toamna e o pacoste dulce
deşirată leneş pe chipul ploii
din mătănii de consoane gri
dacă vii adu şi o cremene
antidot pentru dunga de asfalt
dă-i foc şi împarte lumina
să ne ajungă cât toamna
nebuneşte în această consolă
fragilitate cât să ne ajungă
de mâine va fi interzis zborul
era de aşteptat ca păsările să se revolte
de la oamenii ce se cred păsări dar sunt
doar nişte impostori în crucea
visurilor dovedite blesteme
după ce s-a creat panică în cer
să nu se mai înţeleagă punctele cardinale
biet cer ajuns năpârcă
pe care l-au înhăţat cu japca l-au
îndobitocit şi l-au jumulit
l-au stricat şi i-au făcut cucui
din remiza de idealuri măreţe şi decăzute
de la obiecte pierdute prin diverse
canale şanţuri rupturi căptuşeli de
respiraţie şi de rugăciune
acum păsările îşi vor lua cerul înapoi
cu lopata cu furgoneta cu pipeta
cu licuriciul şi cu cărăbuşul
vrac en gros şi cu amănuntul
nălucă impersonală pe care niciodată
nu s-a pus preţul corect recomandat
în manualul de utilizare a mirodeniilor
ca orice marfă care trece aproape
nevăzută de scanner prin foarfeca
stabilirii undelor de şoc potrivite
cerul va fi luat de păsări şi dus departe
acolo ele se vor închina libere la cer