Rexpublica nr. 3 (2023)
SOARE, MODEL DE DESCARCERARE
(O SIMPLǍ ÎNȘIRUIRE DE UMBRE ȘERPUITOARE)
poate că poveștile au mai multe intrări și n-ai s-o recunoști niciodată pe cea potrivită.
puritatea te ajută să întârzii, inocența te lasă să treci mai departe.
livrările sunt discrete, desfacerile, periculoase. atestă ireproșabila calitate a serviciilor.
pofta de carne a celui rămas fără subvenții afective – oasele sunt întotdeauna de partea mea.
așteptând carnea. degetele plămădesc fuselaje de lumină.
imperial nu rimează cu trivial, decât strict fonetic și lexical. trivială e doar indiferența.
în fond sevrajul e depășirea conturului curricular. nu pregeta, rămâi în siaj!
o tandrețe difuză ne îndeamnă să coborâm în focar.
pentru cei cu vocație de infirmieră e simplu, s-o urmăm, așadar!
firul Ariadnei e dovada de netăgăduit a persistenței cordonului ombilical după naștere.
ar fi bine de aflat asta cât mai devreme.
aici doar păianjenii pot fi singurii eroi civilizatori. nicidecum fluturii. zborul nu întemeiază.
între ghirlande de păianjeni și trombe de molii, abisul are nevoie de semne de punctuație. pete solare tot mai frecvente, weekenduri tot mai dese. buncăre astrale vs. buncăre digitale. bolile cronice nu dor(m). ca să te întâlnești înainte de moarte, grăbește-te să pui la îndoială tot ce știi despre tine! amintește-ți lucrul în sine, hybrisul!
privește ce ai în față… un cocktail ocazional. plecările sunt inele de creștere, așa se nasc perle. restul sunt distopii sintactice unde roiesc animale utilitare, mesaje modificate genetic din punctul de plecare. ascuți gândurile în lungul așteptării, cum briciul de cureaua din piele. distanțele sunt drojdie pentru imaginarul bovaricilor. nu există distanțe, doar priviri care nu mai amintesc de nimic, asemănări ce dispar. nu există distanțe, doar așteptări la același capăt. trăiești în limbaj, astru livid legănându-se deasupra unei lumi fără corp.
cauți acea mireasmă macerată în încăperile prin care ai trecut.
acel detaliu mărturisitor ce probează dualitatea Paradisului. pierdut și promis, totodată. umbrele sunt felul în care Soarele ne dă de înțeles că știe unde suntem.
suntem oglinzi târzii în care se îneacă crepusculul. extenuarea corpusculară.
suntem constelație, nimic nu ne poate opri.
(2018, ultimele luni/ 2019, primele luni/ 31.07.2023)