Abie Elena
- Cristian Bădilă este un cunoscut creator de artă naivă al Ploieștiului, cu numeroase reprezentări pe simezele Teatrului, ale muzeelor, dar mai ales în colecțiile particulare și asta, pentru că, arta lui se vinde și încă bine.
- Motivele sunt foarte clare: subiectele sale și modul amuzant în care pictorul alege să reprezinte momente sociale, atitudini, emoții, reacții ori satiră.
- Noi am discutat cu el și am aflat multe lucruri interesante despre modul în care gândește, simte și creează.
Cristian Bădilă este un artist plastic ploieștean pasionat de detalii – nu întâmplător este zodia Fecioarei – dar și de multe alte domenii care presupun creativitate și deschidere mentală. De exemplu, este președintele Clubului Sportiv Combat Group Ploiești, unde antrenează copii și tineri în diverse stiluri de autopărare pentru competiții naționale. Mai mult, preocupările sale ating intens sfera spirituală, fiind terapeut și maestru reiki, dar și hinoterapeut, cu numeroase rezultate în aceste domenii. La Cristi, spiritul marțial se completează cu cel artistic într-un mod cu totul unic, iar asta se cunoaște după atitudinea socială a temelor din unele lucrări ale sale. A acceptat entuziasmat să ne răspundă la câteva întrebări și iată ce a ieșit.
Publicul ploieștean te cunoaște de la foarte multe expoziții, mulți vizitatori ai expozițiilor tale sunt și colecționari sau cumpărători ai tablourilor care îi inspiră sau care le înveselesc ziua. Cum a început pasiunea ta pentru pictura naivă și cum a ajuns de la pasiune la profesie?
Nu am realizat de la bun început dacă sunt sau nu pasionat de arta naivă. Cred că această formă de artă mă reprezintă cel mai bine. După cum spunea doamna profesoară de pictură Mariana Voicu „Cristi, tu ai o minte de copil, exprimă-te așa cum ești, așa cum te-ai format prin desen. „Dovada că a avut dreptate este că am primit locul I la Concursul Național de Pictură și Grafică de la Brăila cu lucrarea „Nuntă la catedrală”, la secțiunea grafică. Când am primit telefonul de la organizatori, am zis că e un prieten care îmi face o farsă, dar când am realizat că doamna care mă sunase chiar folosește termeni de specialitate în conversație și mă invită la vernisaj să-mi ridic premiul, mi s-au tăiat picioarele…
De ce artă naivă și nu clasică sau abstractă?
Arta naivă este o artă figurativă, este poveste și ilustrație. Este sinceritate. Naivitatea este o stare de sinceritate, nu de ignoranță. Este adevărul sufletului. În canoanele artei, arta naivă este un subcurent al suprarealismului. Acest “de ce?“ este simplu: bucuria, culoarea, râsul, satira socială și politică, sincer pentru că pot spune adevărul copilului interior.
Care a fost tabloul propriu care te-a amuzat cel mai mult? Cum a apărut ideea?
Sunt mai multe lucrări: “Politicianul“ în care păpușarul este Diavolul, “Hoțul și vardiștii“ în care polițiștii și cei care sparg banca națională se bat cu bulgări de zăpadă, “Starea de zen” în care iubita mea are o pisică pe cap și de jur împrejur, în timp ce meditează. Cred că primul care m-a amuzat teribil atunci când l-am creat era un fragment urban, cu vecini, un bețiv dormind lângă scara blocului și un polițist sărutându-se cu o contravenientă, lucrare achiziționată de un prieten de-al meu care își dorea un tablou de la mine. Fiecare lucrare este o mică secvență atemporală.
Dincolo de latura umoristică, pictura ta naivă are și valențe sensibile: subiecte care abordează emoțiile, sentimentele, reacțiile la provocări. Ce ne poți dezvălui despre ele și cum le abordezi în lucrările tale?
Eu râd foarte mult de alergătura inutilă după nimic. Tristețea nu-și prea găsește locul în această latură sensibilă, artistică, în schimb dragostea, îndrăgostirea adolescentină mă îndrumă să o aștern pe pânză. Dragostea cu tiparele ei de căsnicie mă amuză teribil și îmi place să strecor mici povești în tablouri. Un model de abordare a dragostei în căsnicie este, de exemplu, apariția ironică într-o imagine cosmică, a unei femei călare pe o rachetă, femeie care duce în mâna stangă o sacoșă din plasă cu o pâine și sticle de lapte. Oare femeia nu este o ființă cosmică care umple sticlele cu lapte din Calea Lactee? Sau despre împlinirea lucrurilor imposibile: deasupra norilor, un individ care stă agățat de picioarele unui porc zburător, de la expresia „când or zbura porcii” .
O altă temă din picturile tale este cea socială, uneori abordată cu severitate, alteori cu umor. Povestește-ne despre aceste idei.
Scopul artei nu este numai acela de a crea un portal pentru frumusețe, ci și cel de a fi manifest pentru libertate, bunătate, justiție și, în lockdown, am conceput câteva lucrări care au fost expuse la Salonul Internațional de Artă Naivă de la Oradea, lucrări în care am oglindit abuzurile și manipularea din această perioadă. „Cine are ochi de văzut, să vadă!“.
Deseori, participarea ta la expoziții din țară și străinătate este împreună cu două colaboratoare foarte apropiate. Cum lucrați? Cum vă inspirați? Cum vă susțineți?
De cele mai multe ori, particip la evenimentele internaționale împreună cu Maria Magdalena Dumitrache, de exemplu, la „London Art Fair“, în primăvara lui 2022. Alteori singur, când primesc invitații în nume personal. La evenimentele și saloanele naționale, o am alături pe sora mea Mihaela Ioana Mocanu, pictoriță și ilustratoare de carte pentru copii. Lucrăm și împreună când spațiul și timpul ne permite. De curând, am fost ajutorul ei la un proiect de pictură murală de mari dimensiuni într-o hală industrială.
Care este atmosfera la expozițiile din țară și la cele din străinătate? Câteva exemple de participări care te-au impresionat atât prin organizare, public, alți artiști expozanți, prietenii înfiripate la aceste întâlniri.
Acum câțiva ani am participat la Salonul International de Artă Naivă de la Katowice în Polonia, alături de alți artiști din 140 de țări. Acolo am întâlnit artiști pe care îi cunoșteam de pe internet: Odile Bron, Marion Saliba, pictorițe originare din Franța, Rafael Leons din Spania, Neoemi Eshet-Rosenzwerg din Israel și alți artiști pe care atunci i-am invitat în România la Salonul Național de Artă Naivă de la Botoșani, care a devenit în acel moment Salon Internațional, păstrând de atunci tradiția și invitând să expună în cadrul evenimentului mult mai mulți artiști naivi din Europa. Un alt eveniment de suflet a fost primul Salon Internațional din Bulgaria, Sofia. Artiști naivi români contemporani pe care îi admir sunt mulți, cu mulți sunt prieten și i-am invitat chiar la o expoziție organizată în foaierul Teatrului Toma Caragiu din Ploiești intitulată „Iarna Naivilor “. Toți îmi plac și aș putea să nominalizez câțiva aici: Maria Margos, Caslistrat Robu, Gheorghe Ciobanu, Camelia Ciobanu, Mihai Dascălu. Dintre cei care nu mai sunt printre noi, maestrul Emil Pavelescu a fost preferatul meu.
Pictura naivă, în special, are un alt impact asupra publicului, practic deschide subiecte de dialog. Cum percepe lumea ideile tale? Ce îți spun vizitatorii pentru că am văzut o mulțime de oameni care vor să discute cu tine la expozițiile pe care le-am vizitat în Ploiești.
Într-adevăr, oamenii zâmbesc și uneori rămân pe gânduri, înțelegând mesajul unor lucrări și apoi zăbovesc mai îndelung deslușind simbolurile și poveștile din lucrări. Copiii sunt foarte încântați de lucrări, de multe ori exclamând în fața lor, recunoscând lucruri pe care ei le percep și le simt. De câteva ori au fost la evenimente copii care le-au cerut părinților să achiziționeze o lucrare și aceștia au făcut-o.
La ce proiecte viitoare lucrezi și ce participări ai stabilite pentru viitor, în țară și străinătate?
Acum lucrez la o serie de 53 de lucrări care vor face parte dintr-un oracol ilustrat, ce va fi disponibil și pe pânză în expoziție, dar și în formă de cărți de divinație. În paralel, am un proiect cu Mihaela Mocanu în care eu scriu și ea ilustrează. În momentul în care ne vom elibera de alte lucrări pentru saloanele naționale, ne vom direcționa energia și atenția exclusiv asupra acestui proiect. Referitor la participările viitoare la saloanele internaționale, voi reveni cu lucrări la cel de la Katowice din Polonia, dar am ca țintă participări la saloane din Spania și Franța, depinde ce va deveni Europa până atunci.
Un mesaj din partea artistului Cristi Bădilă pentru cititorii Rexpublica.
În primul rând, pentru părinții pe care-i văd pietrificați în viața de adult: lăsați-vă copiii să viseze, să mâzgălească pereții, îndreptați-i către artă, către frumos, pentru că arta este un portal către lumile de lumină și bucurie. Iar pentru toți ceilalți: căutați motive de fericire și dacă nu sunt, inventați-le pentru că în felul acesta artiștii recreează lumea.
Foto: Abie Elena