Rexpublica nr. 2 (2023)
Pe undeva
pe undeva se duce o luptă se plînge
un mort se naște un om
se cade se ridică se cade și se rămîne așa
se speră cu inima frîntă cu ficatul
putrezit cu plămînii uscați
se așteaptă o veste se bea din fericire
se tace din tristețe
pe aici mai nimic la orizont abia
a încolțit grîul și de vreo trei zile
tot uit să mai dorm
Ochi de rubin
Nici ca apa nici ca focul
nici ca vîntul nici ca praful
lumină tăioasă țîșnită
din tăcerea mea/ în uitare ești
mă micșorez într-un gigantic
ochi de rubin și nu ascund
aproape nou găsindu-mă
iertarea ta
mai mult decît am fost
fără să știu că pot
nici că voi reuși
vei muri în mine sau
nu vei muri niciodată
Aceeași lume
cînd moare cineva care ți-a fost aproape
lumea îți pare searbădă fără sens imbecilă
cînd pier mai mulți într-un timp scurt
ți se pare și mai searbădă mai fără sens mai imbecilă
în fapt este la fel cum a fost mereu
aceeași livadă de proști și deștepți
culturiști ai succesului deopotrivă
în care stau la pîndă fiare de-a-ncălare pe flori
aceeași lumea doar că tu o privești mai
pătrunzător/ vezi clar ce pînă atunci
nici măcar nu zăreai/ cînd credeai
că iubești că ești iubit/ sănătos
că aveai succes și la femei și la jocuri de noroc
aceeași lumea în care treptat
rămîi aproape singur/ în genere
părăsit chiar și de voia sorții de care
zmeu atît de mult te temeai
Mai bine rămîi viață unde ești abstractă imagine
transpirație a osului
uneori un gest frumos e tot atât de urît de meschin
că stai şi abureşti lentila morții cu aiureli
hai să ne mai ținem de adevăr
pentru o scurtă relație de lungă durată
aştept să îmbătrînesc
În grabă respir şi pământul şi apa
aerul se încheagă sub tălpile uzate aminteşte-ți
veşnică amazoană ce leu ce fiară miloasă
plîngeau ierbivorele continuarea
răul trebuie făcut altfel binele nu va triumfa
aș fi vrut să mai fac un copil cu tine o rubrică într-un colț
pe o pată de sînge să fac marea sul în locul de mare
să pun așteptarea la fezandat
ce tînără erai odată ce frumoasă cînd nu vedeam
dar nu se mai poate picioarele şi mâinile mele deja
fac urme în altă parte mai bine rămîi unde ești
abstractă imagine transpirație a osului
răul trebuie făcut altfel binele nu va triumfa
Probabil că mă iubea
la umbra unui liliac se năștea un iepure
ea mi-a zis fugi fugi pune-ți costumul
și cravata cu frunze pantofii albi de lac
și ia-ți pălăria furată acum doi ani
din bordel în suedia
pe atunci eram îndrăgostit pipă de os
de Inga o prostituată semi-romantică
avea carnea albă și tare cu filigrane
violete pe coapse
costumul și cravata cu frunze zicea eu
ziceam sutienul de sare și chiloții de orez
ea a aprins repede o lumînare și
nu știu ce-a mai făcut
iepurele se năștea în continuare
tata aștepta ordinul de concentrare lîngă pat
cu două-trei vorbe uzate în colțul gurii
pe durere nu o bănuia nimeni umbla
într-un neglijeu bej cu zîmbet larg
printre plăvanii adunați pentru o
lingură de arpacaș fiert cu miez de nucă
și un pahar două cu vin în camera de la drum