REXPUBLICA

Carmen Ana-Maria Petre

Opera „Din Calidor. O copilărie basarabeană” a lui Paul Goma este o lucrare memorialistică profundă, publicată în 1983, care reconstituie cu sensibilitate și autenticitate universul copilăriei autorului în satul său natal, Mana, din Basarabia interbelică. În literatura română postbelică, Din Calidor de Paul Goma ocupă un loc singular: o operă deopotrivă autobiografică și documentară, lirică și critică, care sondează adâncimile memoriei individuale și colective ale românilor din Basarabia. Lucrarea funcționează nu doar ca o cronică a copilăriei autorului, ci ca o radiografie profundă a identității românești în spațiile limitrofe ale țării, în special în contextul traumatic al ocupației sovietice.

Titlul, Din calidor, evocă metaforic spațiul casei părintești, un spațiu intim care devine simbol al memoriei și al trecerii dintre lumi, dintre copilărie și maturitate, dintre realitate și vis, trecut și prezent. Lucrarea se distinge printr-un stil liric și un stil reflexiv, marcate de o atenție deosebită pentru detalii, limbaj și atmosferă. Paul Goma reface, din perspectiva adultului întors imaginar în timp, un mozaic viu al satului basarabean, populat de personaje pitorești, scene domestice, obiceiuri, tradiții și frământări istorice, toate filtrate prin ochii unui copil în plină formare. Locul unde Paul Goma își trăiește primii ani de viață este un spațiu al lumii românești de „margine”, prins între limbi, regimuri și istorii contradictorii. În mod simbolic, „Calidorul” devine un substitut pentru întreaga Basarabie, o provincie ruptă de România în 1940, anexată de URSS și supusă unui proces brutal de sovietizare și deznaționalizare iar în mod practic, „calidor” înseamnă, după spusele tatălui autorului „dor-frumos”.

În același timp, Din Calidor nu este doar o rememorare nostalgică, ci și o subtilă critică a regimurilor totalitare, sugerând tragedia unei lumi destrămate de marile rupturi istorice ale secolului XX. Astfel, opera capătă și o dimensiune simbolică: copilăria pierdută a autorului reflectă Basarabia pierdută a unei întregi generații. Această carte se înscrie în linia prozei memorialistice românești, alături de operele unor autori precum Ion Creangă sau Mihail Sadoveanu, dar vine cu propria autenticitate și dramatism, specifice contextului istoric în care Paul Goma a trait. Spațiul narativ al operei transcende dimensiunea fizică a copilăriei sale și devine un adevărat microcosmos românesc de margine, reflectând complexitatea istorică, lingvistică și culturală a Basarabiei interbelice. Acest spațiu, aparent intim și domestic, se deschide către o lume fragmentată și tensionată, unde granițele dintre identități sunt fluide, nesigure, iar copilul-narator devine un observator sensibil al acestor dislocări.

Prin rememorarea detaliilor vieții cotidiene (obiceiuri, oameni, cuvinte, gesture), Goma surprinde o realitate în care identitatea națională este în permanentă reconfigurare: locuitorii vorbesc o română pigmentată cu influențe rusești, polone, evreiești, o „română de margine”, care trădează nu doar hibridizarea lingvistică, ci și nesiguranța apartenenței, limba devine un indiciu al alienării și, în același timp, al rezistenței. În acest peisaj, numele străzilor sunt schimbate de administrația sovietică, învățătorii ezită să definească ce limbă predau, „româna” sau „moldoveneasca”, iar oamenii își pierd reperele identitare, oscilând între asumare și frică. Calidorul, în acest context, devine un simbol al tranziției istorice și culturale: un spațiu suspendat între trecutul românesc și prezentul sovietic, între siguranța copilăriei și brutalitatea realității ideologice. Aici se concentrează, ca într-un punct de tensiune, toate straturile identitare ale comunității basarabene: limba, obiceiurile, memoria și ruptura.

Foto: © RATIO ET REVELATIO

Copilul-narator, martor al acestor transformări, interiorizează o confuzie de sens și de limbă care nu este doar personală, ci colectivă. El trăiește o copilărie marcată de ambiguități, unde realitatea este deseori de neînțeles, iar limbajul (instrumentul cunoașterii) devine inconsistent. Această rătăcire identitară devine una dintre temele centrale ale operei, fiind exprimată cu o delicatețe stilistică și o ironie subtilă care nu maschează, ci adâncește drama unei comunități.

Una dintre trăsăturile definitorii ale operei este limbajul: viu, colțuros, adesea popular, marcat de oralitatea specifică Basarabiei. Paul Goma valorifică graiul regional, inserând în text forme arhaice, rusisme, regionalisme și particularități de pronunție, transformând limba într-un personaj colectiv, purtător de memorie și identitate. Această abordare stilistică are o valoare documentară deosebită pentru studiul limbii române din zonele de contact, nu doar Basarabia, ci și Bucovina de Nord (Ucraina), Valea Timocului (Serbia) sau regiunea Gyula (Ungaria), unde limba română a fost supusă unor presiuni externe constante. În toate aceste spații, limba devine teren de luptă culturală, un marker al apartenenței, iar Din Calidor ne oferă un model de rezistență prin cuvânt, o strategie prin care vorbirea populară devine un act de opoziție și afirmare a continuității românești.

Prin destinul său istoric, Basarabia poate fi citită ca o paradigmă a condiției românilor din spațiile limitrofe. Ceea ce Paul Goma povestește despre Chișinăul anilor 1940–1950 (frica, deportările, ideologizarea învățământului, pierderea reperelor naționale) se regăsește, într-o formă sau alta, și în experiența românilor din Ucraina (Bucovina, Transcarpatia), Serbia sau Bulgaria (Sudul Dunării). În toate aceste regiuni, românitatea a fost împinsă la periferia discursului oficial, iar memoria culturală a fost fracturată sau înghețată. În acest sens, Din Calidor nu este doar povestea unui copil român din Chișinău. Este povestea oricărui copil român născut într-un spațiu unde granițele identitare sunt instabile, unde limba, numele, trecutul și cultura trebuie revendicate și apărate zilnic. Este o confesiune transnațională, un jurnal colectiv al unei românități fragmentate, dar nu învinse.

Goma oferă cititorului nu doar un tablou al unei copilării marcate de rupturi și interogații, ci și o parabolă a Basarabiei, un teritoriu care trăiește la intersecția dintre imperii, limbi și ideologii, mereu în pericol de a-și pierde vocea și identitatea, iar Din Calidor poate fi inclusă, într-un efort mai larg de rescriere a istoriei culturale românești prin lentila periferiilor, într-un demers de recunoaștere esențial astăzi, când redescoperirea și valorizarea românității din afara granițelor capătă o funcție strategică, atât culturală, cât și geopolitică. Prin limbajul său specific, prin evocarea unei lumi aproape dispărute și prin luciditatea analizei sociale, Paul Goma creează o operă care depășește granițele Basarabiei și devine simbol al tuturor comunităților românești de la marginea statului național.