Poeme pregătite pentru Festivalul Internațional de poezie din Patras ediția a 9-a, 2026 și parte din viitorul volum de poezie.
Marea e una
Talazurile sunt fraze pelagice
pe care prova le taie în propoziții inegale,
lăsând înțelesul vântului,
care ne-a iuțit în călătorie.
Stropii sărați sunt literele și punctuația
scăpate din ortoepia marină,
ni se usucă în păr și pe chip,
ne înțeapă ochii și ne crapă mâinile.
Înțelesul mării e dus departe,
la poalele muntelui Ida,
acolo unde nu mai e nimeni deprins
cu puterea talazurilor.
Unii mor fără să afle înțelesul mării,
alții îl tac, dar eu vă spun:
fiecare talaz ridicat peste orizont
strigă despre marea dintre coastele pământului
și despre marea dintre coastele voastre
care sunt aceeași mare;
fiecare talaz ridicat peste orizont
este reamintirea magnitudinii
al cărui vârf viețuiește în carne.
Party cu sirene
Eu nu m-am legat de catarg,
nici în urechi nu mi-am turnat ceară.
Din butoaie am scos măsline murate,
feta și rodii dulci.
Am cântat și am dansat pe punte
ca un smintit,
fără să mă tem de glasul lor.
Văzându-mi îndrăzneala, nu au plecat,
nici în volbura apelor nu m-au tras,
ci au cântat cu mine și au dansat,
acoperindu-mă cu aripile lor.
Am petrecut nopți în șir
ascunși în golfuri secrete
și ne-am bucurat de toate câte puteam să fim.
Noi eram ultimii care văzuseră temelia lumii vechi,
acolo unde marea se continua cu necunoscutul.
Lens
Mamaie Tanța, zisă Rița după o capră bezmetică,
își întindea la uscat
cearceafurile imaculate,
înainte de prânz,
iar eu, ca la teatru, mă ascundeam
și mă arătam după ele lumii
cu plecăciuni largi recitându-l pe Homer:
…și ei plecară împreună,
avându‑și unul altuia drag în inimă.
Cât de mândru respiram
parfumul de cireș amar al orașului meu,
sărurile cianhidricului se lipeau de un receptor tâmp
care declara subit: uimire!
Capra își lua zilnic porția de cazma între coarne
pentru nesupunere,
Rița o ținea sus și tare că vine sfârșitul lumii,
vântul filtra halda de steril roșu
prin dioptrii albi puși la uscat.
Kalinikos
La nașterea mea Soarele a mijit ochiul,
arzând pământul cu o rază,
care a fost linia de start
a competiției de farmer`s walk
în costum de carne roșie.
Așa am trecut pragul în lume,
iar la vârsta regulamentară
am început să o calc în picioare
rostogolindu-mi ideile în pustie
până au rămas așchii și pene.
Mersul este un dans împiedicat
cu pași loviți de spinarea pământului.
Pe fiul lui Zeus, îl voi cânta,
cel mai puternic dintre oameni,
ai cărui pași sunt vrednici de laudă.
Îl credem în lăcașurile nemuritorilor,
dar el are parte de cinstiri mărețe,
prin brațele și mințile noastre,
prin inimile noastre și prin pașii noștri.
Mare este puterea lui,
și mare este binecuvântarea pe care o dă
muritorilor ce s-au născut
când Soarele și-a mijit ochiul,
arzând pământul cu o rază.
Observație
Am încins circuitele
crezând că așa suntem vii,
dorind să aducem la viață
curenți născuți în binaritate.
Am sărăcit lumea de povești,
am alungat chipurile fondatoare,
peste Tartar am turnat beton,
am dărâmat scările Olimpului,
cu roboții autonomi am aspirat misterul
din toate ungherele,
mașinile ne validează umanitatea,
nu mai avem mult de făcut click
pe motociclete, treceri de pietoni și poduri
până se ne numim unități autonome.
Însă nici zeii, nici titanii nu dorm,
nici Hristos nu se sacrifică în zadar duminicile,
nici ochiul atoatevăzător nu stă închis.
No time for love
În economia universului,
faptul de a ne vedea în treacăt pe stradă,
are aceeași valoare cu a petrece alături de tine o viață.
Care este miza aruncării materiei
în depărtări halucinante?
Cine și l-a dorit copil pe Kronos,
atât de înfometat și apăsător?
Gravitația năpârlește
cu fiecare generație de astrofizicieni
și nu știm despre ea dacă e forță
sau doar un efect secundar al iubirii.
Iubirea aceasta nu e ca a noastră,
ci un capriciu cuantic
pe care palatul îl resimte ca un pahar de apă dulce,
băut după unul cu apa mării,
poate că răspunsurile toate
se află în mare.
Vlăstare și ramuri
Nu am plecat de lângă tine,
doar trupurile ni se oxidează și se surpă,
dar sala inimii nu se umbrește niciodată.
E semn că ocupantul ei este viețuitor peren,
iar matematica lui este paralelă cu cea a atomilor.
La marginea apei te conjur să îl chemăm,
să ne vezi pe amândoi cum ne tragem din același trunchi.
Și dacă vei mai vedea pe alții asemeni nouă
să nu te mânii de bucuria lor,
nu scrie nicăieri că iubirea în doi
este singura lege printre stele.
Paradă
Chipurile trec înaintea mea cu ochi sticloși
privind de sus cu cearcăne bătrâne lumea.
Zornăie rangurile și avuția să se audă bine aurul
hai, alege unul pe care să-l slujești credincios,
până tot ce îți dorești va fi al tău.
Contractele se scriu pe piele și se semnează
cu ace lungi întușate cu venin și fiere
pe inima speriată de viață pompând viața.
Pentru un viitor luminos precum sufletul tău,
care va umple hangarele chipului ales
și îi va hrăni trufia peste veacuri, semnează!
Hai, scrie pe inima ta vie legătura morții,
moartea este de două feluri,
iar unii se nasc deja morți și ne bântuie
ca să nu fie lumea goală.
Cu orice preț vine orice și mai ales robia
numită datorie pentru care se anunță ora exactă în fiecare zi.
Lanțurile târâte nu se mai aud în ceața amneziei,
picioarele uscate de timp s-au împletit într-un trunchi,
de ramurile de sus stau spânzurate iluziile.
Nu, nu este acel copac viu al cunoașterii,
vremea rea îl frământă pe acesta
ca pe o durere în carne vie.
Hai, înghite nodul și semnează, viața nu te așteaptă,
chipurile trec înaintea mea cu ochi sticloși
privind de sus lumea ca vitralii ciobite de meteori.
Mint cei care spun că de la ele vine lumina,
îngerii și demonii se tem de mare deopotrivă,
furtuna ei e cataclism și apocalipsă deopotrivă.
Scala ad caelum
Unde adorm se înalță un turn ascuțit
până la o stea care palpită albastru.
Dincolo de nesomnul ruperii de tăcere
se află o cetate călătoare
care arde nebună
cu miliarde de limbi
o cantată gigantică în spectrul rece.
Numai visul i se strecoară prin miezul
dens îmbăindu-se în vâltori de electroni
și nuclee stârnite de o năvalnică dorință.
Contopirea ocultă a planurilor nasc făgașe
prin care mă scurg
picătură rece cu picătură rece înapoi
unde adorm.